Aug 8, 2012

În elementul meu

Sir Ken Robinson este probabil cel mai mare specialist al lumii la ora actuală în domeniul educaţiei.

Cea mai recentă dintre lucrările sale se intitulează "Elementul" şi se referă la felul în care descoperirea pasiunii personale schimbă totul.

Profesorul Robinson crede că misiunea din viaţa fiecăruia are două caracteristici. Pe de o parte este ceva la care ne pricepem, suntem buni sau talentaţi. Pe de altă parte, este ceva ce ne place să facem atât de mult, încât ne putem pierde simţul trecerii timpului. Aşadar, elementul este locul în care talentul natural întâlneşte pasiunea personală.

Poveştile din carte au protagonişti celebri, precum Paul McCartney, Meg Ryan şi Nadia Comăneci. În legătură cu destinele lor şi ale multor altora, Sir Robinson identifică acele circumstanţe critice ale descoperirii elementului fiecăruia şi încearcă încă o dată să arate importanţa vitală a reformării sistemelor de educaţie.

E limpede că educaţia ar trebui "umanizată" un pic. Lumea s-a schimbat atât de mult în ultimii ani, încât sistemul de educaţie nu-i mai răspunde la cerinţe. Sutele de mii de licenţiaţi fără serviciu sunt poate cea mai grăitoare probă.

Soluţia: creativitatea trebuie să ocupe în educaţie un loc cel puţin la fel de important precum ştiinţa de carte! Abilităţile academice sunt, de bună seamă, de apreciat, dar nu chiar în măsura în care să fie ignorate toate celelalte abilităţi omeneşti.

Nu este vorba doar de o necesitate a timpurilor noastre, aş completa eu, ci o normă a dezvoltării fireşti a omului. Şcolile din antichitate sunt o dovadă.

Şcolile insistă foarte mult pe dezvoltarea capacităţilor de tip academic, a căror utilitate nu s-a dovedit niciodată în afara mediului academic.

Sir Ken Robinson povesteşte că, la o şedinţă de autografe oferite chiar pe această carte, a apărut în faţa lui un bărbat care i-a spus numele, iar Robinson l-a întrebat cu ce se ocupă. Pompier!

Cum a ajuns să vrea să fie pompier? Toată viaţa şi-a dorit să fie pompier. Într-o vreme în care idealul oricărui elev era să ajungă la colegiu, spune pompierul, lui i-a fost destul de greu, în şcoala primară, să apară în faţa instanţelor didactice.

Unul dintre profesori i-a spus chiar, în faţa clasei, că e atât de prost încât n-o să reuşească nimic în viaţă.

A fost atât de umilitor momentul încât nu l-a uitat niciodată. Am trecut şi eu prin situaţii, de departe mai uşoare decât aceasta, pe care nu le-am uitat. Omul nostru a ajuns pompier cum a vrut.

Cu doar câteva luni înainte de momentul povestirii, "prostul" de pompier, făcându-şi treaba lui de pompier, i-a salvat viaţa exact acelui profesor. Şi soţiei. Amândoi au avut nevoie de manevre de resuscitare.

Probabil acum nu-l mai consideră chiar atât de prost, cu toate că abilităţile academice nu i-au crescut între timp.
There was an error in this gadget