Jan 22, 2010

Testul sărăciei

Motto: "Săracule!"
(Nikita către bărba-su în emisiunea lui Capatos)


Una dintre definiţiile sărăciei este câştigul mai mic de 1$ pe zi (v. Gapminder în Lista verde). Asta se aplică, de regulă, la lumea a treia. Pentru lumea civilizată există definiţii mai complicate, precum cea a riscului de sărăcie (pe care o explic la sfârşitul acestei postări).

O abordare care să fie şi simplă, să se şi potrivească la noi, să fie şi oficială, şi obiectivă, se referă la privaţiunile materiale. Rata privaţiunilor materiale se defineşte ca fiind lipsa a cel puţin 3 dintre următoarele 9 chestii:
  • Capacitatea de a face faţă cheltuielilor neprevăzute;
  • Posibilitatea de a plăti un concediu de 1 săptămână pe an, departe de casă;
  • Rate (ipotecă, chirie, plata unui credit sau leasing, cheltuieli de întreţinere);
  • Posibilitatea de a mânca pui, carne sau peşte ori echivalentul vegetarian o dată la două zile;
  • Posibilitatea de a încălzi locuinţa la un nivel adecvat;
  • Maşină de spălat;
  • Televizor color;
  • Telefon;
  • Automobil personal.
Biroul de statistică al Uniunii Europene a calculat rata sărăciei conform acestui indicator. Cei mai săraci oameni din UE sunt bulgarii, mai precis 51% dintre ei, urmaţi de români (50%), unguri (37%) şi letoni (35%).
Cei mai puţini săraci sunt în Luxemburg (4%). Olanda şi Suedia (câte 5%). Pentru Danemarca nu sunt toate datele disponibile încă.

Interesant: procentul celor care nu-şi permit un automobil personal este disproporţionat de mare în România faţă de toate celelalte state din UE. Media europeană e de 9%, noi avem 49%! Pentru fiecare european care nu-şi permite maşină personală, există cam 8 români în aceeaşi situaţie!

Pentru a afla riscul de sărăcie, se calculează întâi echivalentul în adulţi al populaţiei, cu ajutorul unor cote subunitare pentru membrii unei familii, alţii decât întreţinătorul acesteia. Astfel, o populaţie de 10 de milioane poate fi estimată, de pildă, la un echivalent în adulţi de 3 milioane. Pasul al doilea este calculul unui venit median. Nu mediu! Venitul mediu induce în eroare din pricina distribuţiei (Bill Gates şi cu 1000 de muritori de foame au un venit mediu mai mare decât al lui Ţiriac, dar de care cei 1000 nu se bucură). Venitul median împarte societatea în două jumătăţi. Aşadar el este o sumă specifică fiecărei ţări, calculată astfel încât, dacă banii disponibili în gospodăria ta sunt mai mulţi decât această sumă, atunci te afli în prima jumătate, ca număr de oameni, a populaţiei. Venitul median se calculează, în cazul nostru, pentru echivalentul în adulţi al populaţiei. Pragul riscului de sărăcie este 60% din acest venit. 
There was an error in this gadget