Dec 11, 2012

Cum lucrează intuiţia

După cum am mai scris, intuiţia funcţionează în felul următor: pe baza unei experienţe bogate, ocolind conştientul pentru a câştiga viteză, creierul transmite un mic semnal care înseamnă că este ceva în neregulă într-o anumită situaţie. Aşa funcţiona daimonul lui Socrate. Îl avertiza când era pe cale să ia o decizie rea. Aşa consideră şi Ayurveda că Universul comunică cu noi: ne transmite ori ceva neliniştitor, ori nimic, adică ne lasă liniştiţi.

Sunt mulţi care consideră, în mod greşit că intuiţia te poate ajuta să câştigi, într-o afacere sau joc de noroc sau orice altceva care implică şansă. Intuiţia nu se ocupă cu aşa ceva. Intuiţia este făcută să ne salveze viaţa. Intuiţia ne avertizează nu în preajma unei oportunităţi, ci a unui pericol. Intuiţia este semnalul de alarmă al creierului!

Socrate, în situaţia în care tribunalul atenian avea să-l condamne la moarte, a mărturisit că acceptă această situaţie întrucât daimonul său nu l-a împiedicat să apară în faţa instanţei. Daimonul (de unde se trage cuvântul nostru demon) era intuiţia care îl avertiza de fiecare dată când era pe cale să facă ceva care ar fi avut consecinţe rele. Aşadar intuiţia nu l-a ghidat pe Socrate către glorie, virtute sau faimă, ci doar l-a ferit de rău. La fel şi pentru noi.

Unii oameni, crezând că anumite forţe "demonice" îi pot ajuta să-şi depăşească condiţia, apelează la prezicători, astrologi sau chiar vrăjitoare. Nu neg capacităţile acestora de a percepe mai mult decât oamenii obişnuiţi. Însă limita capacităţilor lor este prevenirea răului, în nici un caz deschiderea de oportunităţi. În realitate, noi avem în viitor toate oportunităţile care există, toate lumile posibile, cum ar spune un filozof, la fel cum dispunem de tot timpul care există. Nimeni nu ne poate da mai mult timp şi nimeni nu ne poate da mai multe oportunităţi.

De reţinut este că intuiţia atrage atenţia asupra a ceea ce nu este bine, ce lipseşte, ce poate fi periculos etc. Intuiţia nu remarcă ceea ce este pozitiv, ci numai negativ.

Anunţat de un foc izbucnit într-o casă, un echipaj de pompieri a intrat în bucătărie. Focul ardea într-un colţ. O flacără mică, dar care făcea o căldură considerabilă. Ai fi jurat că se poate stinge cu o singură găleată de apă. Proprietarul casei le strigă pompierilor că a aruncat apă, dar flacăra nu s-a stins. În acea secundă, şeful echipajului de pompieri a ordonat retragerea din casă, de urgenţă. Nu a ştiut ce l-a determinat să ia o astfel de hotărâre. Noi ştim: intuiţia. La un minut după ce au ieşit din casă, podeaua bucătăriei s-a surpat. Ar fi murit cu toţii dacă nu ieşeau. Şeful a spus că pur şi simplu ceva nu i s-a părut în regulă.

Explicaţia fenomenului este următoarea. În urma vastei experienţe, pompierul învăţase să recunoască, subconştient, tipurile de incendii. Acesta nu se încadra în nici un tipar: flacără mică, nu se stinge cu apă, căldură foarte mare. Aşadar creierul său l-a avertizat de pericol printr-un act al intuiţiei. Anomalia în acel caz a fost că focul se aprinsese în subsol, încinsese podeaua şi izbucnise prin plafon, de aceea nu putea fi stins. Conştient, pompierul nu ştia toate acestea, intuiţia însă l-a ajutat.

Iată deci cum se poate folosi cel mai bine intuiţia: ascultă reacţia corpului în situaţiile în care încrederea îţi este pusă la încercare!

De ce se spune că femeile au o intuiţie mai bună? Pentru că sunt mai sensibile fizic. Sunt mai conştiente de ce le spune inima. Nu numai inima trebuie ascultată. Cel mai longeviv şef al poliţiei din New York a fost întrebat, la ieşirea lui din activitate, care este cel mai bun mod de a ne apăra de infractori. Omul care ştia mai multe decât orice alt muritor în privinţa infracţiunilor a spus: cel mai eficient mod este să acordăm atenţie uşoarelor mâncărimi care pot apărea în zona cefei. Aceasta este modalitatea subconştientului nostru de a ne avertiza în cazul unui posibil atac.






There was an error in this gadget