Feb 16, 2011

Fiecare are o inimă însetată

Iată cele trei tipuri de teorii morale: 
  • Oamenii sunt fundamental buni, comportamentele lor însă pot fi bune sau rele.
  • Oamenii sunt buni sau răi, în funcţie de comportamentele lor.
  • Oamenii sunt fundamental răi, în afară de mine.
Eu cred în prima dintre acestea şi argumentez după cum urmează: omul pe care îl cunoşti bine nu are cum să fie altfel decât bun.

Cât de bine trebuie să cunoşti pe cineva pentru a putea decreta că este un om bun sau rău? Putem fi de acord că a cunoaşte pe cineva presupune un timp considerabil petrecut împreună. Noi avem tendinţa să punem mult prea repede eticheta de om rău, câteodată doar pe baza unei singure informaţii. Şi mai avem tendinţa să nu petrecem prea mult timp în preajma celor pe care îi considerăm răi. 

Iată un exemplu: politicianul acela pe care îl urăşti... cel care e vinovat de toate... ştii tu care este, dar cât de bine îl cunoşti? Mulţi au tendinţa să gândească aşa: "Ei, lasă, că ştiu suficient despre el ca să pot da verdictul cel drept şi adevărat". Aceasta este eroarea fundamentală de atribuire manifestată la nivel moral. 

Alt exemplu: imaginează-ţi că s-ar dovedi că omul pe care îl cunoşti cel mai bine (deci e bun pe cale de consecinţă, căci dacă nu ar fi, nu ai fi ajuns să-l cunoşti bine) e acuzat de o faptă rea. Una din două: ori negi posibilitatea unei astfel de fapte, ori, dacă e dovedită, susţii că a procedat bine şi corect, că a avut dreptate sau n-a avut încotro. 

De asemenea, nu e prea lesne admisibil că oamenii nu au nicio substanţă, identitate sau educaţie morală, că sunt buni sau răi în funcţie de cum se comportă în momentul de faţă. Aceasta ar însemna desfiinţarea oricărei morale. Oamenii nu sunt comportamentele lor! 

Comportamentele pot fi, într-adevăr, bune sau rele, în funcţie de alegerile pe care oamenii le au la dispoziţie într-o anumită situaţie. Oamenii însă sunt buni. Nu doar că sunt buni, dar ei doresc cam aceleaşi lucruri şi cam din aceleaşi motive. Aşadar când cineva pare rău doar atunci când ceilalţi nu încearcă să-l înţeleagă. A-l înţelege înseamnă a-i judeca acţiunile pornind de la premisa că-şi doreşte cam ce ne dorim toţi şi încearcă să obţină prin mijloacele sale specifice. 

Fiecare are o inimă însetată, se spune. A considera că oamenii sunt fundamental buni, comportamentele lor însă pot fi bune sau rele înseamnă, în acelaşi timp, a spera că educaţia are un sens. 

Comportamentele pot fi modelate. Un terapeut american spunea: "Dacă te opui cu bună ştiinţă ideii că dorinţele tale sunt mai importante decât ale altora, înseamnă că practici Înţelegerea". Această înţelegere este logica moralei.
There was an error in this gadget