Mar 31, 2010

Ziua Poetului

Ca majoritatea celor de vârsta mea, am crescut cu un pick-up în casă şi am avut discuri cu poveşti şi muzică de toate felurile, dar, dintre toate, spre deosebire de cei de-o vârstă cu mine, discul meu preferat era "O recitare" şi avea scrisă pe copertă, cu stiloul albastru, dedicaţia: Domnului Colonel Cuza de la Carol I. Nichita Stănescu. Eram fascinat de vocea tărăgănată a poetului: "Ea era frumoasă ca umbra unei idei... a... nu, nu mai pot asta. Alta!" L-am întrebat pe Bunicul cum adică de la Carol I? Păi el a venit după Cuza, zice. Erau amici buni, dar nu de-asta i-am citit eu tot ce-a scris el. Am citit şi-am recitit pentru că mi-a plăcut.

Aşadar, în calitate de fan Nichita Stănescu, nu pot să nu amintesc că azi ar fi împlinit 77 de ani. Nu fac eseuri şi nu voi reproduce versuri, dintre care se găsesc oricum suficiente pe Management de Idei. Cu ocazia zilei de 31 martie, am să spun ceva inedit, un scurt dialog între Bunicul şi Nichita:

Cuza: Ai scris?
Stănescu: Am scris.
Cuza: Vorba e, a şi ieşit?
Stănescu: Păi cum sabia lui Ştefan cel Mare să nu iasă, că să nu vreau să vrea să iese, tot iese!
There was an error in this gadget