Mar 10, 2014

Principiul nr.1 al banilor

Am o pasiune pentru primele principii. În chestiunea baniilor, la început se află diferenţa dintre active şi pasive. Există o definiţie grosieră, contabilicească, şi una de substanţă, economică, această de-a doua fiind cea care ne interesează pe noi.

Pentru contabil, activul e ce ai, pasivul e ce datorezi. Tragem linie şi ce e cu plus trecem la active, iar ce e cu minus considerăm pasiv. Pentru economist, ca şi pentru acela care ţine la banii săi, activul este ceea ce generează profit, iar pasivul este ceea ce provoacă pierderi sau cheltuieli.

De ce e atât de importantă distincţia? Pentru că multe lucruri pe care contabilul şi bunul simţ comun le-ar încadra imediat la active sunt, în realitate, nişte pasive în toată regula. De obicei această confuzie are la origine un credit.

Odată confuzia făcută, te poţi întreba de ce nu ai bani, tocmai tu care munceşti din greu.

Iată de ce: pentru că, deşi contabiliceşte casa e activul tău, până nu-ţi achiţi creditul ea este, în realitate, activul băncii! Ţie îţi cauzează cheltuieli, băncii îi provoacă profit.

Aceeaşi e situaţia în cazul stocurilor. Când lucram în vânzări, pentru un producător român de echipamente electronice, vindeam către intermediari şi consemnul meu cel mai important era: obligă-i să-şi facă stocuri! Cu alte cuvinte, dă-le iluzia că investesc şi, de fapt, investeşte tu banii lor.

Mi-a mers o vreme. Pe aceşti intermediari i-am numit reselleri, să se simtă bine, lucrau pe firmele lor, adică pe cheltuiala şi riscul lor, vindeau produsele mele, dar nu din stocul meu, cum ar fi fost cinstit, ci din stocul lor. Mai mult de un an de zile le-am rezolvat problemele vânzându-le din ce în ce mai multă marfă şi legându-i de contracte cu obligaţii din ce în ce mai grele. Apropo, nu le poţi face asta decât unor prieteni. Pe duşmani nu-i păcăleşti aşa uşor.

Economia înseamnă să priveşti lucrurile ca procese, nu ca stări de fapt.

Procesul activelor şi pasivelor făcea ca intermediarii mei să creadă că investesc în afacerea lor şi de fapt să investească în afacerea şefului meu. În cele din urmă, nu mi-a mai mers şmecheria, pentru că niciun sistem injust nu durează.

Pe de altă parte, sus-numitul șef băga banii astfel câștigați în bunuri, de tip automobil luxos. Ceea ce probabil el nu pricepea este că partea luxoasă a automobilului, adică tot ce nu ține de transportul propriu-zis, nu este un activ adevărat. Automobilul scump, ca și ceasul și celelalte fițe, figurează doar ca activ, dând o falsă impresie de bunăstare, dar el nu este altceva decât o sursă de pierderi, cu alte cuvinte: un pasiv.

Principiul nr. 1 al banilor spune așadar că nu ai bani atunci când vinzi din ce ai, când încasezi banii la urmă și îi plătești pe alții înainte de a te plăti pe tine.

Spre deosebire de tine, cei care au bani vând cu banii înainte şi din stocul altora, aşa cum îi învaţă economia activelor.
There was an error in this gadget