Jun 9, 2010

Puterea presupoziţiilor

Până când vei termina de citit acest post, pe parcursul a 3 minute, vei avea cel puţin două idei noi, revelatoare.

Banca Mondială foloseşte analişti financiari independenţi pentru analiza sistemelor naţionale de finanţe publice. Aceşti analişti se disting printr-o capacitate de relaţionare ieşită din comun, de vreme ce reuşesc să creeze legături personale cu reprezentanţii multor guverne, dar nu e numai atât.

Sunt, de asemenea, capabili să înţeleagă atât de diversele reglementări, legi, balanţe, cash-flow-uri, şi să le aşeze în uriaşa matrice a unei evaluări marca World Bank, cu peste 70 de criterii aflate în interacţiune unele cu altele. Mai mult, sunt capabili să explice în mod clar, în rapoarte comprehensibile, toate acestea. 

Carole şi Nico Pretorius sunt astfel de analişti. Îi respect nu doar pentru ce sunt capabili să facă, ci şi pentru calitatea remarcabilă de a păstra mereu o viziune de ansamblu asupra fenomenului finanţelor publice şi administraţiei în general, de a nu se risipi în amănunte, de a reveni permanent, constant şi temeinic la fundamentele meseriei, la filozofia din spatele evenimentelor. Am avut în Birmingham o întâlnire cu ei, dintre cele mai agreabile. Nico mi-a fost coleg de MBA. 

Printre altele, am vorbit despre forţa pe care o au presupoziţiile de a influenţa oamenii. În programarea neuro-lingvistică, presupoziţiilor verbale li se recunoaşte rolul primordial în ghidarea comportamentului.

Cea mai eficace tehnică de hipnoză este manifestarea unei presupoziţii. Asta înseamnă că oamenii au tendinţa să facă ceea ce te aştepţi de la ei, chiar dacă nu le spui. Este celebru exemplul clasei de copii retardaţi care au obţinut rezultate foarte bune la învăţătură pentru că nimeni nu s-a obosit să o informeze şi pe profesoara lor cu privire la condiţia mentală a elevilor. Tratându-i ca pe elevii buni, au devenit buni.

În serviciul public, forţa presupoziţiilor este la fel de mare. La polii opuşi: Anglia şi România. La ei îţi faci o firmă într-o zi, nu ai gard la stadion, poliţiştii nu au arme, nu ai nevoie de buletin de identitate etc.

La noi, totul e ca în reclama cu "Romanian Classic", aduci o mie de hârtii ca să mai obţii încă o hârtie, eşti de vină pentru orice, stai după gratii la spectacolul sportiv şi aşa mai departe. Automat, oamenii se comportă după felul în care sunt trataţi.

Carole ne-a spus că toată diferenţa de civilizaţie între România şi Anglia stă în faptul că la noi se pleacă de la presupoziţia că toţi oamenii doresc să fure, să înşele, să facă rău. La ei, orice proces de interes public, se porneşte de la prezumţia că oamenii vor să se comporte bine şi frumos. Prin urmare, trebuie să li asigure condiţiile pentru asta!

Îţi mulţumesc dacă ai citit acest lung text până aici. E foarte posibil să fi ajuns cu lectura în acest punct îndepărtat şi din pricina presupoziţiei din prima frază.
There was an error in this gadget