Nov 26, 2012

Starea de progres

Tot ce ne dorim este să ne simţim într-un anumit fel. Vrem să ne aflăm într-o anume stare.

Putem să creăm acea stare chiar acum şi să ne trăim povestea. Viaţa ne-a învăţat, cu toate acestea, să ne construim o serie de reguli şi norme despre ceea ce trebuie să se întâmple mai întâi pentru a ne permite abia mai apoi să ne simţim bine. Şi tocmai când ajungem să ne simţim bine, ceva se întâmplă şi nu ne mai permitem starea de bine.

Trebuie să mergem mai departe. Să ne mişcăm. Să creştem.

Poate că acest mod de a fi într-o amânare quasi-permanentă a fericirii este cel care face posibil progresul.

Animalul nu amână niciodată. Îşi începe masa cu partea cea mai bună a mâncării, în vreme ce omul o păstrează la urmă.

Progresul este singurul nostru fel de a ne considera fericiţi cu adevărat. Dacă nu creşti, mori. Dacă nu îţi valorifici potenţialul, te pierzi.

Progres - stare - progres - stare... Omul fericit e cel ce trăieşte în starea de progres.

Este o întrebare veche de când lumea: ce ne face fericiţi, drumul sau destinaţia? Suntem destinaţi să ne parcurgem drumul.





There was an error in this gadget