Jul 11, 2010

Cum se rezolvă o sarcină grea: Simplu!

Am primit o anume sarcină de serviciu, acum un timp. Era grea, trebuia rezolvată pe loc, era de o importanţă crucială, punea o responsabilitate mare la mine în cârcă şi, cum se întâmplă adesea în astfel de cazuri, nu aveam niciun fel de indiciu despre cum trebuie rezolvată. Sună familiar? Mi-am spus în mintea mea: iată o ocazie rară şi fără precedent de a arăta câtă încredere profesională merit!

Mi-am amintit apoi de fiziologia excelenţei şi am adoptat-o pe loc. M-am pus într-o postură de ai fi zis că am înainte nu un computer banal, ci tabloul de bord al Lumii. Mi-am spus: chestia asta reprezintă pentru mine, în acest moment, o prioritate absolută. Am zâmbit şi... următorul lucru pe care mi-l amintesc clar erau felicitările pe care le-am primit. Într-adevăr, şi acum sunt mândru de lucrarea cu pricina.

Tot ce trebuie să faci atunci când ai de rezolvat ceva greu este să te pui în starea ta cea mai productivă. Fiecare are modul său propriu de a fi excepţional, dar toate stările productive se caracterizează printr-o anume fiziologie, o anume semnificaţie şi un anume dialog interior.

Trei chestii de reţinut:
  • fiziologie
  • semnificaţie
  • dialog intern

Fiziologia e ceva simplu. Nu trebuie decât să te întinzi, să te destinzi şi să te pui în postura în care ai mai fost atunci când ai fost excepţional. Dacă există ceva care să te împiedice să fii la maximul tău tot timpul, e fiziologia. 

Semnificaţia înseamnă, pe scurt, ce crezi şi ce-ţi închipui despre situaţia respectivă. Există convingeri productive (e important, e o şansă, trebuie, e nevoie etc.) şi există şi neproductive (de ce tocmai eu?, n-am chef, n-am stare, nu-i momentul). Care sunt şansele să rezolvi ceva cu succes dacă tu crezi că nu-i momentul? Nu prea sunt. Dacă încadrezi însă chestiunea într-un context potrivit, dacă o priveşti din unghiul potrivit, deodată apare şi necesitatea de a o rezolva bine.

În fine, dialogul interior: singura regulă pe care am observat-o pentru ce-ţi spui în mintea ta este că trebuie să sune ca şi cum sarcina ar fi gata rezolvată, foarte simplă şi la-ndemână. Exemple: E simplu! E gata! Am rezolvat-o! Cred că dialogul interior, comunicarea cu noi înşine, e o artă, cel puţin la fel de complexă ca şi comunicarea cu ceilalţi. De aceea, ca să nu intru în teritorii prea elucubrative, îţi ofer acest exemplu, al unui artist. Petru Popescu spunea, într-un interviu cu Marius Tucă: Tatăl meu avea o expresie. Când începea să explice ceva, spunea, ca o concluzie: "Simplu!". Aud această vorbă uneori, în vis, şi mă trezesc dimineaţa cu un fel de simţ al hotărârii, ca şi cum am rezolvat ceva şi trec la faza a doua.
There was an error in this gadget