Aug 13, 2012

După ploaie

Cuvântul ploaie şi cuvântul plâns sunt surori. Ploaia deprimă. Nu m-am aşteptat la lucruri rele decât pe ploaie.

În spatele acestei stări se află ascunse totuşi nebănuite bucurii. Bucuriile simple!

După ploaie se întâmplă tot ce contează pentru viaţă: creşterea micilor tulpini, zborul fericit al păsărilor, toate zâmbetele, toate săruturile... Oxigenul face lumea mai bună. 

Mă gândesc la săruturi. Cred că ştiu ce face un sărut memorabil, indiferent de natura lui. Se sărută buze, mâini, ochi, coapse... Se sărută pe viscol şi pe arşiţă, pe muzică de jazz sau de operă, în locuri calde, fremătătoare, dulci, umede... 

Sunt momente de furtună emoţională, de ameţeală vecină cu halucinaţia, de excitaţie narcotizantă, de nebunie senzorială, de uragan neurologic... 

Ce face un sărut memorabil? Cele mai memorabile săruturi sunt atunci când, odată cu ele, soarele risipeşte norii, furtuna capătă sens prin liniştea care-i urmează, iar dragostea reintră în regim de croazieră.

După ploaie, urmează un alt fel de normalitate. Firescul dragostei: obişnuinţa de a fi neobişnuiţi.

Nebunia bună a naturii, inclusiv a naturii umane, este descătuşarea de după ploaie: fără inhibiţii şi prohibiţii! Când plouă deprimant, aştept cu înţelepciune momentele de delir ale unui senin proaspăt.


There was an error in this gadget