Jul 23, 2010

Lumea este o oglindă

Cine are mai multă dreptate, cel care crede că Raiul e pe pământ, sau cel care consideră lumea un tablou de crime şi nenorociri? Viaţa noastră este un spectacol, un dans, o şansă, un joc, o aventură, un dar, un miracol sau o luptă?

Cum arată lumea pentru noi, aşa arătăm noi pentru lume. Nu există o oglindă mai fidelă a stării de spirit, decât felul în care ţi pare realitatea. Când omul iubeşte, lumea e superbă şi el răspândeşte în jur căldură sufletească. Când omul e furios, lumea e a naibii, dar şi el arată ca un buldog plesnit cu ranga peste bot şi stropit în ochi cu acid.

Important pentru fiecare dintre noi este să observăm cum ni se pare lumea atunci când suntem stresaţi. În condiţii normale, toţi comunicăm bine cu lumea şi cu noi înşine. Însă, în condiţii de stres, avem tendinţa de a derula anumite tipare de comportament. Unii se înfurie, alţii cer milă şi compasiune, unii se închid în ei, alţii folosesc umorul şi aşa mai departe.

Există unii care, indiferent cât de bine le-ar fi şi câte ar avea, găsesc ei un motiv să se simtă prost. Unde-i pui, nu le convine, ce le dai nu le place. Viaţa lor e o ciulama de la un capăt la altul, indiferent de condiţii sau situaţie. Există însă şi unii care, în orice circumstanţe, găsesc motive să adore lumea asta.

Dintre cei nefericiţi şi deznădăjduiţi (repet: deznădejdea e un păcat!) cunosc şi eu, dar... cui îi pasă?  Cine are nevoie de exemple proaste? Câteodată mi-e milă.

Dintre ceilalţi, nici un exemplu nu e de prisos. Sunt cei care ne învaţă să trăim şi faţă de care ar trebui să ne crape obrazul de ruşine când ne permitem să gândim ceva rău despre viaţa care ni s-a dat.  Hai să mai citim o dată povestea sportivului George Baltă!

There was an error in this gadget