Aug 29, 2010

Nebun de alb

Există acte de creaţie fără de care istoria inimii noastre îşi pierde sensul. Din povestea vieţii mele, de cincisprezece ani încoace, această melodie nu poate lipsi. Atât de mult adevăr e în asta, încât aş fi putut spune, la fel de bine, că din melodia vieţii mele nu poate lipsi această poveste. Şi, a naibii poveste, cu mila ei şi cu grozăvia ei, e mereu actuală.

Aug 28, 2010

Despre creaţie, iarăşi

"Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pământul.

De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutând mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentând gheţuri şi vulcani
Şi stricând zilnic o grămadă de munţi.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.

Pământul a răspuns obosit şi grav
"O amoebă."

Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi-a plecat mai departe gândindu-se:
"Fleacuri de-ale bărbaţilor".

 Marin Sorescu






Aug 27, 2010

Formula de aur a succesului carierei

Să numim "rol" sarcina sau setul de sarcini la care te-ai angajat. Foarte rar se poate întâmpla ca rolurile să fie exclusiv creaţia noastră. Chiar şi în cele mai flexibile ocupaţii, precum arta, rolurile sunt definite, reglementate, stabilite dinainte. De aceea limba română redă corect realitatea atunci când spune că rolurile se preiau, se asumă sau se acceptă. Pentru creaţia de roluri nu avem vorbe. Totuşi, exact în aceasta constă atitudinea de succes în faţa dificultăţilor.

Am să explic despre ce e vorba, fără să omit amănuntul că studiul, coordonat în Canada, care a sugerat acest rezultat, a fost efectuat pe aproape 400.000 de persoane din toată lumea. Este de departe cel mai consistent studiu de psihologie aplicată de care am auzit. Ei bine, se arată că nu există roluri fără dificultăţi. Mai devreme sau mai târziu, după ce am acceptat un rol, l-am înţeles şi am pornit la treabă, vor apărea unele probleme. Definiţia acestora ar putea fi nepotrivirea dintre caracteristicile personale şi cele specifice rolului, sau, altfel spus, dintre fişa personală şi fişa postului.

Atunci când, de pildă, profesorul, talentat în a ţine prelegeri, se loveşte de plictisitoarele obligaţii administrative, când managerul, specialist în construcţii, e nevoit să se descurce în elucubrativa disciplină a resurselor umane... se produc nepotriviri de a căror rezolvare atârnă, de regulă, întregul succes al carierei respective.

Omul normal, care ia rolul în serios, cu dorinţa de a-şi face bine treaba, va încerca să-şi "repare" punctele slabe, vădite în discrepanţele cu rolul său. Acest om va încerca să se adapteze la rol. Se va strădui şi, indiferent dacă va reuşi sau nu, rezultatul va fi un eşec. Nimeni, la sfârşitul lucrului, nu consideră o victorie faptul că a reuşit să facă şi partea rea a muncii sale. Cel mult e o uşurare. Considerând rolul său ca fiind sacrosanct, întrucât aşa a fost definit sau reglementat dinainte, omul normal se plasează pe sine într-o ipostază de sacrificiu.

Spre deosebire de cel ce-şi ia rolul în serios, omul care se ia pe sine în serios va face tot ce-i stă în putere pentru a modifica rolul. Dacă, între sarcinile mele, se află şi acelea pentru care n-am chemare, talent, timp etc., soluţia este să le evit, indiferent dacă asta înseamnă să le deleg, pentru a nu rămâne nerezolvate, să le negociez sau să le modific. Ignorarea sarcinilor neplăcute nu e o opţiune. Dar, dacă este ceva de sacrificat, omul de succes sacrifică rolul, considerând sacrosanctă valoarea umană. Respectul de sine este, spre deosebire de respectul sarcinilor, formula de aur a succesului în carieră.

A face cât mai mult din ceea ce-ţi place este o jumătate din reţeta reuşitei. Cealaltă jumătate este evitarea a ce nu-ţi prieşte.

Aug 24, 2010

Cum văd eu lumea

Albert Einstein, un om care a priceput din această lume o porţie mult mai consistentă decât oricare dintre noi, ne-a lăsat un text, un adevărat manifest cultural, în care se cuprinde esenţialul concepţiei lui despre lume. Este a doua oară când fac referire la importanta profesiune de credinţă, de data asta însă, sub forma, un pic mai prietenoasă, a unui video. Dacă, în zilele noastre, la mai mult de un secol de la prima formulare a teoriei relativităţii, educaţia şi cercetarea s-ar desfăşura după convingerile şi în conformitate cu principiile lui Einstein în domeniu, toată această lume ar fi un loc mai bun. În orice caz, din parte-mi, prefer şi în celelalte domenii să ascult ideile acestui spirit liber, care credea că lucrul cel mai important este să nu încetezi să pui întrebări, decât pe oricare savant cu pretenţii de stăpân al adevărului.

Aug 21, 2010

Top 50 de filme

De multă vreme doresc să alcătuiesc un top al filmelor mele preferate. M-am gândit la primele 10, apoi la primele 5, la primele 3... când m-am apucat efectiv să le scriu, am ajuns la top 50!

Totul are legătură cu ce mi-a plăcut foarte mult să văd şi, în acelaşi timp, mi-a rămas în mine peste vreme. Sunt filme pe care le-aş putea revedea la infinit. Aşadar, important este cât de prezente sunt în mintea mea. Fac menţiunea specială că nu sunt filme româneşti în clasamentul meu. Dacă aplic criteriile mele şi la filmele româneşti, atunci pe primele locuri trebuie să aşez Operaţiunea Monstrul, Brigada Diverse, Buletin de Bucureşti, Cel mai iubit dintre pământeni, Nea Mărin miliardar, Moromeţii şi celelalte pe care le pot vedea cu aceeaşi plăcere de oricâte ori. Recunosc însă că acestea îmi plac pentru că sunt româneşti, nu pentru că sunt filme de excepţie. Altfel spus, dacă ar fi americane, sârbeşti sau italiene nu m-ar atrage. Deci, hai să vedem clasamentul şi în ce măsură ne potrivim la gusturi.

Aug 14, 2010

Cubul lui Rubik, după 30 de ani de calcule

UPDATE Sunt exact 43.252.003.274.489.856.000 de poziţii posibile ale cubului. În reclame, se spune adesea că jocul are miliarde de poziţii, deoarece ordinele mai mari de mărime sunt greu de înţeles de mulţi. Dacă s-ar pune cap la cap cuburi Rubik de 57 mm fiecare într-o permutare diferită, epuizând toate posibilităţile, şirul ar avea 261 de ani lumină lungime. (Wikipedia)

Am aflat de la ATP Washington că o echipă internaţională de cercetători, folosind calculatoare împrumutate de către Google, a demonstrat că, pornind de la orice combinaţie, Cubul Rubik poate fi rezolvat întotdeauna în 20 de mişcări sau mai puţin.

"Fiecare rezolvitor al cubului foloseşte un algoritm, care este o secvenţă de paşi pentru rezolvare", a spus echipa de matematicieni, printre care se numără Morley Davidson din Ohio, Kent State University, inginerul Google John Dethridge, profesorul german de matematică Herbert Kociemba şi Tomas Rokicki, un programator din California. "Există mulţi algoritmi diferiţi, variind în complexitate şi număr de mutări necesare, dar cele care pot fi memorate de un muritor necesită de obicei mai mult de patruzeci de mutări. Să presupunem că Dumnezeu ar folosi un algoritm mult mai eficient, unul care utilizează întotdeauna cea mai scurtă secvenţă de mutări; acest lucru este cunoscut sub numele de algoritmul lui Dumnezeu. La sfârşit, Numărul lui Dumnezeu a fost dovedit a fi 20."

Cercetarea încheie o căutare de 30 de ani pentru cel mai eficient mod de a alinia corect cele 26 de cuburi colorate care alcătuiesc invenţia din 1974 a lui Erno Rubrik. "A fost nevoie de cincisprezece ani după introducerea cubului pentru a găsi prima poziţie care se poate rezolva în 20 de mutări", a declarat echipa. "Este rezonabil ca cincisprezece ani după aceea, să dovedim că douăzeci de mişcări sunt suficiente pentru toate poziţiile." Cu ajutorul calculatoarelor împrumutate de către Google - compania nu dezvăluie cât de multe sau cât de puternice sunt - echipa a studiat miliarde de poziţii ale cubului, rezolvându-le, pe rând, pe fiecare, în perioade de "doar câteva săptămâni."

Studiul se bazează pe munca unui adevărat panteon de cercetători Rubik, începând cu Morwen Thistlethwaite, care în 1981 a arătat că 52 de mişcări sunt suficiente pentru a ajunge la soluţie din orice poziţie. Până în mai 1992, Michael Reid a arătat că 39 de mutãri sunt întotdeauna suficiente. Numai o zi mai târziu, Dik Winter l-a subcotat, arătând că 37 de mutări funcţionează.

Actualul record mondial al rezolvitorilor este deţinut de olandezul Erik Akkersdijk care a rezolvat cu succes cubul în doar 7,08 secunde.

Aug 11, 2010

Calitate contra criză

Formulez unele principii de calitate pentru diversele împrejurări ale vieţii. În vremuri bune, ele sunt menite să consolideze un mod de viaţă curat, sănătos, natural, în care bucuria este mai degrabă un fel de a fi decât ceva ce ţi se întâmplă. În vremuri rele, cred că sunt pur şi simplu o necesitate: întoarcerea la firescul existenţei noastre.

Calitatea muncii tale depinde de timpul alocat problemelor fundamentale. Concentrează-te, la serviciu, pe chestiunile importante pe termen lung, acelea de care n-avem timp niciodată, din pricina urgenţelor. Încetul cu încetul, cu cât reuşeşti să strecori mai multe astfel de preocupări în ziua ta de lucru, cu atât munca va deveni mai interesantă şi mai aducătoare de confort.

Calitatea timpului liber ţine de complexitatea şi integrarea socială a activităţilor. Aceasta înseamnă că va fi cu atât mai preţios acest timp cu cât îţi solicită abilităţi mai dezvoltate şi cu cât contribuie mai mult la interacţiunea cu ceilalţi. Televiziunea e, de pildă, una dintre cele mai proaste alegeri, cu excepţia emisiunilor care îţi solicită puterea de înţelegere (ex: scheme de joc) sau care prilejuiesc petrecerea timpului respectiv împreună cu alţii. Formula care mi se pare mie perfectă este mişcarea în aer liber (gratis!), alături de un timp zilnic pentru un hobby, un timp pentru lectură şi un timp dedicat exclusiv celor dragi. Indiferent de formulă, secretul este să nu laşi timpul liber la întâmplare. Planifică-l!

Calitatea vieţii se măsoară în momentele unice, pe care le iei cu tine şi le porţi în suflet. Concentrează-te, acasă, pe valoarea minutelor petrecute cu ai tăi. Fiecare vorbă, atingere, lucru făcut împreună cu cei dragi are ceva interesant şi ceva frumos. Acestea trebuie redescoperite. Chestiile care te plictisesc sau te enervează sunt, în realitate, distractive şi, dacă te-ai vedea dinafară, ai zâmbi. Zâmbeşte!

Calitatea sănătăţii tale depinde de ce mănânci. Ascultă sfatul lui Hipocrate şi tratează mâncarea drept medicament şi medicamentul drept mâncare. În acest fel, te tratezi imperial la preţ de criză. Îţi vor mulţumi şi stomacul, şi portofelul. Câteva fructe dimineaţa, o gustare de cereale integrale cu lapte sau iaurt degresate, ori cu suc de morcovi, apoi o salată, eventual cu brânză, peşte sau ou, pe cât de simplă pe atât de bună, iar seara o porţie de legume cu orice, multă apă pe parcursul întregii zile, iată doar un exemplu că poţi fi sătul şi din ce în ce mai sănătos la un preţ rezonabil (dacă eşti profesor, expert guvernamental sau altele asemenea, o punguţă de covrigei sau o "Eugenia" la ora 10, un ceiuţ seara şi multă apă de la robinet).

Calitatea acestei crize constă în posibilitatea de a pierde capital fără a pierde lecţia. Să ne creştem, pe cât posibil, calitatea vieţii în zonele pe care de obicei le ignorăm poate fi un mod de a folosi criza ca pe un avantaj delicat. Toate acestea nu înseamnă să nu-i înjurăm pe cei vinovaţi de mizeria din ţară. Eu le-aş face şi altceva, dar acum prefer să mă delectez cu o lectură de mare calitate. 

Aug 7, 2010

Shangri-La


În aprilie, când băiatul meu a împlinit 9 ani, au fost unii care m-au considerat bătrân, din cauză că am un copil care a plecat pe 10.

Ce vor spune ei când vor afla, numaidecât, că tata împlineşte astăzi cincizeci şi ceva de ani, aud?

Să mai menţionez că Bunicul, adică străbunicul fiului meu, are încă şaptezeci şi ceva de ani? Se pare că suntem cu toţii foarte tineri.

Fotografia a împlinit şi ea 5 ani.
There was an error in this gadget