Aug 27, 2010

Formula de aur a succesului carierei

Să numim "rol" sarcina sau setul de sarcini la care te-ai angajat. Foarte rar se poate întâmpla ca rolurile să fie exclusiv creaţia noastră. Chiar şi în cele mai flexibile ocupaţii, precum arta, rolurile sunt definite, reglementate, stabilite dinainte. De aceea limba română redă corect realitatea atunci când spune că rolurile se preiau, se asumă sau se acceptă. Pentru creaţia de roluri nu avem vorbe. Totuşi, exact în aceasta constă atitudinea de succes în faţa dificultăţilor.

Am să explic despre ce e vorba, fără să omit amănuntul că studiul, coordonat în Canada, care a sugerat acest rezultat, a fost efectuat pe aproape 400.000 de persoane din toată lumea. Este de departe cel mai consistent studiu de psihologie aplicată de care am auzit. Ei bine, se arată că nu există roluri fără dificultăţi. Mai devreme sau mai târziu, după ce am acceptat un rol, l-am înţeles şi am pornit la treabă, vor apărea unele probleme. Definiţia acestora ar putea fi nepotrivirea dintre caracteristicile personale şi cele specifice rolului, sau, altfel spus, dintre fişa personală şi fişa postului.

Atunci când, de pildă, profesorul, talentat în a ţine prelegeri, se loveşte de plictisitoarele obligaţii administrative, când managerul, specialist în construcţii, e nevoit să se descurce în elucubrativa disciplină a resurselor umane... se produc nepotriviri de a căror rezolvare atârnă, de regulă, întregul succes al carierei respective.

Omul normal, care ia rolul în serios, cu dorinţa de a-şi face bine treaba, va încerca să-şi "repare" punctele slabe, vădite în discrepanţele cu rolul său. Acest om va încerca să se adapteze la rol. Se va strădui şi, indiferent dacă va reuşi sau nu, rezultatul va fi un eşec. Nimeni, la sfârşitul lucrului, nu consideră o victorie faptul că a reuşit să facă şi partea rea a muncii sale. Cel mult e o uşurare. Considerând rolul său ca fiind sacrosanct, întrucât aşa a fost definit sau reglementat dinainte, omul normal se plasează pe sine într-o ipostază de sacrificiu.

Spre deosebire de cel ce-şi ia rolul în serios, omul care se ia pe sine în serios va face tot ce-i stă în putere pentru a modifica rolul. Dacă, între sarcinile mele, se află şi acelea pentru care n-am chemare, talent, timp etc., soluţia este să le evit, indiferent dacă asta înseamnă să le deleg, pentru a nu rămâne nerezolvate, să le negociez sau să le modific. Ignorarea sarcinilor neplăcute nu e o opţiune. Dar, dacă este ceva de sacrificat, omul de succes sacrifică rolul, considerând sacrosanctă valoarea umană. Respectul de sine este, spre deosebire de respectul sarcinilor, formula de aur a succesului în carieră.

A face cât mai mult din ceea ce-ţi place este o jumătate din reţeta reuşitei. Cealaltă jumătate este evitarea a ce nu-ţi prieşte.
There was an error in this gadget