Mar 31, 2014

Scrisoare despre noi şi Occident

I pak dau ştire domnie tale za lucrul cesta  greu dă priceput...

Scrisoarea lui Neacșu, 1521
Iată cum scria Neacşu ot Dlăgopole: „Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovannomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole”.

Această frază în limba slavă se traduce: „Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung”.

În 1521 a scris Neacșu acest prim document cunoscut în limba română, referitor la nişte corăbii turceşti de-ale lui Suleiman Magnificul, care veneau în sus, pe Dunăre. În acelaşi an, a murit Ferdinand Magellan, dând ocol Pământului cu flota lui impresionantă.

Tot în 1521, Papa Leon al X-lea l-a excomunicat pe Martin Luther, prin bula papală Decet Romanum Pontificem. În Britania, se publica un volum de colinde de Crăciun, iar tălmaciul lor Andrew Chertesey a tradus din franţuzeşte cartea „Patimile Mântuitorului” (The Passyon of Oure Lorde).

Dar, și la noi, Neagoe Basarab (pomenit de Neacșu ca Băsărab) tot atunci scria, în slavonă, „Învăţăturile” către fiul său Teodosie, după ce terminase de zidit Mănăstirea Curtea de Argeş, considerată de Paul de Alep, un cleric gruzin, în 1654, una din minunile lumii.

Ornamentele de inspiraţie caucaziană de pe frontispiciul mănăstirii fuseseră folosite anterior în decorul turlelor de la Mănăstirea Dealu, unde se află racla cu capul lui Mihai Viteazul care, în 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar și al otomanilor, a devenit voievod al Țării Românești.

Tot în 1593, poetul, dramaturgul şi traducătorul Christopher Marlowe a fost arestat, pe nedrept, pentru blasfemie, urmare a denunţului altui mare dramaturg, Thomas Kyd, şi ucis, în acelaşi an, în condiţii misterioase, într-o casă de pe malul Tamisei. Şi, tot în acelaşi an, a fost tipărit poemul “Venus şi Adonis” al unui autor tânăr, William Shakespeare.

Marele Will a murit în aceeaşi zi calendaristică cu Miguel de Cervantes, în 1616, an în care Universitatea din Poitiers i-a decernat Bacalaureatul şi Licenţa în Drept junelui Rene Descartes. Acesta din urmă, după ce a dat lumii o operă cu care Hegel considera că Franţa şi-a făcut datoria față de umanitate cu vârf şi-ndesat, a murit în 1650.

Atunci s-a născut Antim Ivireanul, de care bucureştenii îşi amintesc şi astăzi. Era gruzin, ca şi Paul de Alep, despre care am vorbit. El a înfiinţat prima bibliotecă publică la noi. Constantin Brâncoveanu l-a adus în Ţara Românească.

În ultimii ani ai lui Brâncoveanu, când țara asta îşi căuta autenticitatea ei, între expansiunile otomană şi ţaristă, Occidentul avea alte treburi. Îi avea pe Voltaire şi pe Montesquieu în plin elan creator, pe Alexander Pope, pe Jonathan Swift, iar Daniel Defoe a scris capodopera lui, „Robinson Crusoe”, la numai 5 ani după uciderea Brâncoveanului.

Brâncoveanu era mai tânăr decât Leibniz, care totuşi i-a supravieţuit doi ani. De asemenea, era mai tânăr cu 11 ani decât Newton.

Supremaţia ştiinţei lui Newton a dominat întregul spirit occidental, iar în ştiinţă, propriu-zis, paradigma lui a rămas validă până la Einstein, care a fost un intelectual fără bacalaureat. A avut norocul să găsească o facultate care nu cerea astfel de diplomă.

Absolvise totuşi un gimnaziu din München, care astăzi se numeşte cum altfel decât „Albert Einstein”, în anul 1894.

Iată un an interesant: în 1894, Friedrich Stenner a descoperit, în Arhivele Naționale ale județului Brașov, primul document scris în limba română, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung.

Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniia ta la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.

I bog te veselit (şi Dumnezeu să te bucure). Amin.
There was an error in this gadget