Jul 23, 2013

Cafea

Fără ea lumea n-ar fi fost ce este.

Iluminismul, născut în cafenelele Parisului, nu ar fi existat. Prin urmare, majoritatea ideilor acestei lumi n-ar fi existat.

Epoca industrială, în care oamenii puteau fi, datorită cafelei, prezenţi cu toţii la muncă dimineaţa, în acelaşi timp, nu ar fi început. Aşadar majoritatea lucrurilor din jurul nostru n-ar fi fost nici ele. 

Fără cafea, marea literatură a lui Balzac şi Rebreanu e posibil să nu fi existat nici ele, poate nici fizica lui Richard Feynman şi invenţiile lui Edison.

Dar e sigur că n-ar fi existat opera celui mai prolific matematician din toate timpurile, ca număr de studii, Paul Erdős, despre care se spunea că este o adevărată maşină de transformat cafeaua în teoreme.

În cartea "The Man Who Loved Only Numbers" (Omul care iubea numerele şi numai numerele, aş fi tradus eu, păstrând tipul de terminologie) Paul Hoffman povesteşte că Erdős, care lucra câte douăzeci de ore la rând, păstrându-se în formă cu ajutorul multor cafele espresso, dar şi a tabletelor cu cofeină şi a unor amfetamine, a fost provocat de un prieten la un pariu.

Trebuia să reziste o lună fără pastile. A putut rezista fără probleme, a câştigat deci pariul, dar în tot acest timp s-a simţit incapabil de muncă serioasă. Încasându-şi cei 500 de dolari, i-a reproşat amicului: "Ai oprit matematica în loc timp de o lună!".

America de Sud n-ar fi fost ce este fără cafea, pentru că ei o exportă masiv, dar nici estul Europei n-ar fi fost ce este. De ce? Spune-se că mare parte din forţa Revoluţiei de la 1917, complet străină de apatia rusească întemeiată pe vodcă, se datora spiritului de mare cafegiu al lui Troţki. 

Viena ar fi fost altceva decât este, mersul trenurilor şi al avioanelor ar fi fost diferit, călătoriile lungi cu maşina ar fi fost cel puţin mai premejdioase, sesiunile de examene la fel, n-ar fi existat pesemne romantismele de niciun fel...

Nici măcar dimineaţa asta n-ar fi existat, din punctul de vedere al meu, subiectiv, bineînţeles.

Într-un articol din The New Yorker (30 iulie 2001), Malcom Gladwell oferă mai multe şi spectaculoase instantanee din istoria consumului de cofeină (cafea, ceai, cola). 

Traduc şi redau următoarea relatare:

"Regele Gustav III, care a domnit în Suedia la sfârşitul secolului al optsprezecelea, era atât de convins de faptul că, dintre toate formele de cofeină, cafeaua este în mod special periculoasă, încât a pus la cale un experiment elaborat. Un criminal deţinut a fost condamnat să bea cană după cană de cafea până când moare, în vreme ce un alt deţinut, drept control, a fost condamnat la ceai pe viaţă. Din nefericire, cei doi medici care conduceau experimentul au murit înainte de toţi; apoi a fost ucis Gustav; în cele din urmă, băutorul de ceai a murit la 83 de ani, de bătrâneţe, lăsându-l pe cel dintâi criminal cu espressoul său şi lăsând, totodată, presupusa toxicitate a cafelei nelămurită."





Câteva date recente (BBC).
There was an error in this gadget