Oct 21, 2010

Mănăstirea Samurcăşeşti

În drumul său către Bucureşti, Tudor Vladimirescu s-a oprit la Mănăstirea Samurcăşeşti, unde a primit delegaţia boierilor condusă de Dinicu Golescu. Scena seamănă cu mai recenta întânire de la Cozia dintre Miron Cozma şi Radu Vasile, cu deosebirile că Radu Vasile a fost mai eficient în a face promisiuni fără acoperire, iar Miron Cozma a scăpat, în cele din urmă, viu.

Biserica acestei mănăstiri începute în anul 1808 are o particularitate a construcţiei unică în România: trei altare.

Pe lângă numele lui Tudor Vladimirescu şi Dinicu Golescu, mai direct sau mai puţin direct, de această mănăstire se leagă şi altele, ca Gheorghe Tătătrăscu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Iancu Jianu, Alexandru Beldiman, Walter Mărăcineanu, aşa, înşirate cum îmi vin în minte.

Şi mai sunt şi altele, pe care le-aş povesti, dar toate detaliile interesante şi poveştile despre frumoasa şi vechea mănăstire de maici din Ciorogărla se găsesc într-un articol special pe care vă rog să-l citiţi, pentru a nu trece cu indiferenţă pe lângă comorile de la margini de Bucureşti.

Eu vreau doar să vă spun cât de bine m-am simţit în acest loc. E frumos. Foarte frumos! E linişte şi pace şi multă bucurie din aceea de pe dinăuntru. De aceea, lipesc aici nişte fotografii făcute de noi săptămâna trecută (click pe „citeşte şi mai departe” sau pe titlul postării dacă nu sunt afişate mai multe poze). Eu atâta am avut de zis. Veniţi şi voi când aveţi chef, se ajunge uşor din A1, dar şi prin Domneşti, că e pe drumul cu prioritate tooot înainte.

A, încă ceva. Mănăstirea deţine o colecţie de artă religioasă şi un depozit de carte veche. Şi ar mai fi încă un mărunţiş: un atelier, în care câteva dintre măicuţele de aici confecţionează (la comandă) piese de mobilier, uşi şi glasvanduri. Poate aveţi nevoie de o măsuţă, un dulăpior, o bibliotecă... Mai fac rame, vitralii, icoane pe lemn... Da. Deci asta am avut eu de zis.

Şi ne-am simţit excepţional de bine.






















There was an error in this gadget