Dec 17, 2012

Simplitate de ordin superior

Adept al simplităţii, constat că nimic nu contribuie mai eficient la aceasta decât complexitatea minţii. Cu cât folosim mai multe scheme de gândire, mai multe teorii, mai multe algoritmuri, cu atât complexitatea noastră creşte, iar viaţa ni se simplifică.

Altă părere decât aceasta nu poate avea decât acela cu idei atât de puţine, încât viaţa i se pare extraordinar de complicată. De aceea, are impresia paradoxală că efortul minţii ar complica-o şi mai mult.

Comparaţia cu tehnologia este potrivită. Un aparat foto cu adevărat simplu, precum acele cutii mari cu burduf la obiectiv şi pânză neagră de protecţie, presupune un efort de nesuportat astăzi pentru a obţine o imagine, de calitate proastă cel mai adesea. El se compară cu inteligenţa naturală, necultivată, căreia i se pare că tehnologia complică lucrurile. Aparatul meu foto este, într-adevăr, infinit mai complex, dar încape în buzunar şi, cel puţin din punctul de vedere al fotografiilor, îmi face viaţa mult mai simplă. Nu are parfum de epocă, dar nici vechile aparate nu aveau la vremea lor.

Dezvoltarea continuă a abilităţilor noastre, între care o includ şi pe aceea de a gândi, în general, rafinarea permanentă a gusturilor, şlefuirea abilităţilor din toate domeniile care ne interesează, într-un cuvânt, învăţarea - iată calea către simplitatea de ordin superior. I-aş mai fi putut spune bunul gust al vieţii.

Hai să luăm în grabă câteva exemple. Arta, pentru cei educaţi, reprezintă o bucurie care poate justifica prin ea însăşi viaţa. Acea artă însă rămâne complet inaccesibilă publicului (din ce în ce mai) larg, pentru care expresia directă a unor stări înlocuieşte frumuseţea adevărată.

Moarte, naştere, dragoste: evenimentele decisive ale vieţii sunt interpretate de cei cu capete nemobilate cu ajutorul unor misticisme la fel de profunde ca manelele din exemplul anterior. În aceeaşi categorie se încadrează şi regulile de comportament (morala) care, pentru cei mai mulţi dintre oamenii necultivaţi, sunt instrumente al nefericirii pentru ei şi ceilalţi.

Misterele fascinante ale lumii şi Universului sunt ignorate complet de cei ale căror creiere minuscule au la dispoziţie o singură teorie despre lume, una în care Pământul e în mijlocul lumii, iar de restul fenomenelor se ocupă un moş de la etaj. Continuăm şi cu alte exemple? Da, dar nu acum.

Viaţa animalelor e complicată, de la trezire până la culcare au de luptat pentru supravieţuire, iar somnul, de cele mai multe ori, nu le e liniştit. Mintea lor e simplă. De aceea, deşi ar putea aspira către îndestulare sau desfătare, fericirea nu le-a fost menită.

Oamenii au minţi capabile de complexităţi uluitoare. De aceea au vieţi mult mai simple, mai frumoase, mai pline de sens. Pot fi chiar fericiţi.
 



There was an error in this gadget