Nov 26, 2010

Cenaclu-n jurul unei poze

Prietenii sunt buni dacă 1. te ajută când ai nevoie şi 2. te fac să te simţi bine, te distrează şi îţi iau de pe chip amărăciunea vieţii de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Azi vi-l prezint pe iubitul (iubita?) meu Denis. El va fi, de asemenea, omul despre care voi scrie într-un viitor articol din seria "Persuasiune la minut".

Acesta, din dreapta, e Denis. Deghizat, nu l-ar recunoaşte nici prietenii de-acum 20 de ani... De-atunci ne ştim, am făcut sport împreună. După cum se ştie, pe vremea lui Shakespeare, nu existau actriţe. Rolurile feminine se jucau în travesti. Cu toate că travestiţii aceia erau probabil şi au rămas singurii oameni obligaţi cu adevărat de bunul simţ să se bărbierească înainte de reprezentaţie, iar el, se vede treaba, a omis cu neruşinare chestiunea, mie această poză a lui Denis mi-a atras atenţia din pricina aerului teatral pe care-l degajă.

Comentând-o, pe Facebook, s-a iscat un cenaclu literar-epigramistic ad-hoc, în care eu am început cu Eminescu, Denis a continuat, consecvent, tot cu Eminescu, în afară de ultima strofă pe care a adaptat-o după Macedonski. Eu l-am citat suplimentar pe Brumaru. Restul intervenţiilor, în majoritate epigrame, care condimentează discuţia, colorate cu magenta, reprezintă contribuţii originale. Vă invit să le citiţi! Distracţie!

Mai trebuie menţionat în legătură cu această poză faptul că părul e al lui, natural.




Adăugată pe 21 noiembrie ·  · 

  • Ţie şi lui Mirela Nicoleta vă place aceasta.

    • Mihai Cuza 
      Atat de frageda, te-asameni
      Cu floarea alba de cires,
      Si ca un inger dintre oameni
      In calea vietii mele iesi.
      Din incretirea lungii rochii
      Rasai ca marmura in loc —
      S-atarna sufletu-mi de ochii
      Cei plini de lacrimi si noroc.
      O, vis ferice de iubire,
      Mireasa blanda din povesti,
      Nu mai zambi! A ta zambire
      Mi-arata cat de dulce esti.



      21 noiembrie la 23:25 ·

    • Catalina Hurmuzescu =))=))=)) doamne ce taina ascundeai!!! cum naibi de nu te-am descoperit pana acum????? :)))))))))))))
      marţi la 20:14 ·

    • Mihai Cuza Nu, Catalina, nu! Te rog sa sa-mi lasi iubirea in pace ca ne paruim!
      marţi la 20:16 ·

    • Denis Uta 
      Atât de dulce eşti, nebuno,
      Că le eşti dragă tuturor,
      Cunosc femei ce după ochii
      Şi după zâmbetul tău mor...


      tot Eminescu dixit.

      marţi la 20:46

    • Catalina Hurmuzescu Va fi greu sa-i rezist!! stiu ca iubirea voastra e veche, dar o asa splendoare...ti-e greu sa-i rezisti ;)..so..ne paruim :P
      marţi la 21:11

    • Mihai Cuza Eu te-am rugat, pe vremuri, Denis,
      să facem dragoste firesc,
      dar mi-ai răspuns: mă doare-n penis,
      doar sex, că nu prea te iubesc.

      marţi la 21:34 

    • Denis Uta 
      înroşindu-te la faţă,
      Să arunci colanul jos
      Şi să lunece de pe-umeri
      A ta haină-albastră-n jos.
      Să apară dulce sînii,
      încet haina să coboare -
      Să te văd odată goală
      De la cap pîn-la picioare

      marţi la 21:44

    • Mihai Cuza Nu ma aduce la concret ca amintirile doare. Doare ca sucul de rosii de la Chisinau si ca palica de la Sofia, ca sa nu mai amintesc de aventurile prin Bularga.
      marţi la 21:55

    • Mirela Nicoleta 
      Da-mi voie sa fac o reverenta, Denis...m-a aparut chipul tau anjelic printre noutatile de azi pentru ca si deoarece distinsul Mihai imi este amic de litere si am vazut ca azi a excelat intr-un preaplin moment de creatie asa ca voiam sa stii ca datorita privirii tale absolut fermecatoare m-am incumetat sa inaintez un accept spre aprobarea Domniei Tale atat de delicate! Multam fain si ras-am in seara asta! :)
      :):):)

      marţi la 22:08

    • Denis Uta ‎...
      Sa-ncete-acea simtire ce te-au facut o zeie,
      Sa fii incantatoare dar numai o femeie,
      S-atunci sa-mi zici: — Privirea ce-atat ai adorat-o
      E inca tot senina, fermecatoare... Iat-o!?

      marţi la 22:19

    • Mirela Nicoleta 
      O, tu nici visezi, zeito,
      Cate stele ti-au apus
      doar ca sa-ti aprinda-n zare
      chipul tau cel nepatruns

      si nu voi sa-ti pun pecete
      se te-ador pe trei vecii
      dar calcaiul de la ghete
      nu ma-ndeamna la prostii

      pentru-atata frumusete
      de la tepii etalati
      par pe piept plin de finete
      si obrajii bucalti

      mi-au cazut cu tronc, mai frate
      duc paduchii la iernat!

      marţi la 22:31

    • Mihai Cuza 
      Privirea ta privirea mea a prins-o
      M-a ameţit şi m-a lăsat perplex
      Nu de acum, ci de atunci, pretinso,
      De când schimbat-ai dragostea pe sex.

      Dar nu contează, va veni o vreme
      când ne vom recunoaşte, deşteptaţi,
      că suntem, practic, două lesbiene
      fatal captive-n trupuri de bărbaţi.

      marţi la 22:40 

    • Mihai Cuza Eu rocker te-am crezut în facultate
      Dar nu ştiam că eşti aşa deştept
      Să-ţi laşi uriaşa pleată peste spate
      Spre-a compensa-o pe-aia de pe piept.

      marţi la 22:49

    • Denis Uta 
      Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa?
      Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa?
      Dar poate acolo sa fie castele
      Cu arcuri de aur zidite din stele,
      Cu râuri de foc si cu poduri de-argint,
      Cu tarmuri de smirna, cu flori care cânt;
      Sa treci tu prin ele, o sfânta regina,
      Cu par lung de raze, cu ochi de lumina...

      marţi la 23:01

    • Mihai Cuza Tâlhari suntem, în liniii generale,
      ca mafioţii crâncenelor jafuri,
      care ştiau să-nvârtă şi pistoale
      dar şi proeminenţele-n cearşafuri.

      marţi la 23:27

    • Mirela Nicoleta 
      mă dau bătută de atâta poezie
      vă las pe voi să depănaţi până la zi
      doar amintiri cu iz de veselie
      şi chestii...femeieşti de travesti.

      eu plec spre stele să-mi fac pat
      să dorm pân` la un alt mezat
      când trezi-mă-voi prinţesă de cleştar
      pardon, dintr-un palat de chihlimbar

      că-n veci eu n-oi mai fi prinţesă
      mă părăsesc şi dinţii şi în freză
      o iau în fiecare zi de la destin
      ca dedicaţie că am pretenţii de festin

      de ăst` cu versuri sugubeţe, voie bună
      de zic şi ielele că mi-s niţel nebună
      m-ascund în alfabete inocente
      şi mai visez la zilele cochete.

      marţi la 23:28

    • Mihai Cuza Vezi, Denise, că ne lovi năpasta
      cu tot cu poezii şi cu costume
      ne aruncarăm laţul peste lume
      dar n-agăţarăm nici în seara asta.

      marţi la 23:41

    • Mirela Nicoleta 
      pai cin` sa aiba loc intre voi "doua"?
      nici muzele nu mai danseaza-i luna noua!
      marturisesc eu clar si pe de-a dreptu`
      ma las ademenita-n joc de-i versu`

      asa de saltaret si plin de "romantism"
      o spun cu tot cu-adanc patriotism
      noi, romanii cand nu-i necazu` mare
      facem asa cate un haz ca n-avem stare

      si-apoi te pup, Denis pe obrajorii rosii
      sa fluturi genele mai abitir in taina noptii
      si poate unui cavaler, pe numele lui, Cuza
      ii cazi cu tronc, ca am vazut ca-i esti ca muza!

      marţi la 23:51

    • Mihai Cuza Băi, scumpo, m-ai vrăjit aşa de tare
      cu decolteul tău de catifea
      încât te rog, acuma la culcare,
      să nu mă bântuieşti în plm.

      marţi la 23:56 

    • Denis Uta Surâsul tău o rază e de soare,
      Şi ochii tăi sunt stele-n noaptea mea,
      Şi sânul tău de vergină, ninsoare,
      Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta...

      Ieri la 00:39

    • Mihai Cuza 
      De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
      După amiază, când e-atât de bine,
      Şi în sufrageriile adânci
      Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?


      M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
      Rochia moale şi rămasă goală,
      Ne-am bate cu lichioruri amărui
      De chimion şi mentă glacială.

      Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
      Cine suntem, aproape de mătasă,
      Îngenunchind pe paturile sfinte
      Am da cu sufletele noastre foc la casă!

      Ieri la 13:45

    • Denis Uta Să dai (tu) foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
      Ieri la 15:02

    • Silviu Mazilu Cenaclu, frate! Savuros...
      E timpul pentru muzichie :))

      http://www.youtube.com/watch?v=GMQ5QMAg9nQ

      Ieri la 17:24

    • Mihai Cuza La yala sufletului mi-eşti şperaclu
      şi chipul tău de zână nu mă minte,
      îţi fac în josul pozei un cenaclu -
      imagine de-o mie de cuvinte.

      Ieri la 18:31

    • Denis Uta 
      Iar prin lumina cea rărită,
      Din valuri reci, din umbre moi,
      S-apar-o zână liniştită
      Cu ochii mari, cu umeri goi?


      Ah! acum crengile le-ndoaie
      Mâinuţe albe de omăt,
      O faţă dulce şi bălaie,
      Un trup înalt şi mlădiet.

      http://www.youtube.com/watch?v=PutB0_FSvok

      Ieri la 20:06

    • Alina Mazilu 
      Si te-ai dus, dulce minune,
      Si-a murit iubirea noastra -
      Floare-albastra! floare-albastra!…
      Totusi este trist in lume!


      gata, v-ati despartit! hihi

      Ieri la 20:30

    • Denis Uta 
      nuuuuuuuuu...


      Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
      Te-as cere doar pe tine, dar nu mai esti a ta;
      Nu floarea vestejita din parul tau balai,
      Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai.
      La ce simtirea cruda a stinsului noroc
      Sa nu se sting-asemeni, ci-n veci sa stea pe loc?

      Ieri la 20:41

    • Ana Sebov cata poezie....cata nebunie :) si totul doar de la o fotografie :))))
      Ieri la 20:44

    • Denis Uta si nu mai am nici rochia aia...
      Ieri la 20:45

    • Silviu Mazilu La aste stihuri minunate
      Sa ma iertati ca intervin
      Trairii nu te poti opune
      Aici e vorba de...destin

      Ieri la 21:21

    • Mihai Cuza Cu poezie flacăra ta sting-o
      de la Luceafărul la Epigonii
      Să pierzi o rochie? Se poate, gringo?
      Să vii să-ţi împrumut eu pantalonii.

      Ieri la 21:47

    • Denis Uta Am pantaloni ce cad în cute și am mustață de amant,
      Jiletca mea e de mătase cu fir de aur ceaprezată,
      Cămașă am cu mâneci roșii, și cizma mea e-mpintenată
      De-un fel de bold ce poartă-n vârfu-i o boabă chiar de diamant...

      Ieri la 22:08

    • Silviu Mazilu Resping cu-nversunare vreo vorba de ocara
      Frivolitatea mintii isi face de cap iara:
      De-ar fi din toate astea sa tragem vreun folos
      Sa nu lasi pe oricine sa-ti dea chilotii jos...

      acum 12 ore

    • Mihai Cuza Mi-e inima strivită sub chinul îndoielii
      Că nu am fost acolo – mi-ar fi plouat în gură -
      Când rochia pierdut-ai, divină creatură,
      şi ai rămas cu nudul expus, ca-n Botticelli.

      acum 8 ore

Nov 16, 2010

Persuasiune la minut (2)

Într-un interviu pentru „Jurnalul Naţional” acordat de Fănuş Neagu în 29 septembrie 2008, Marius Tucă face o mărturisire dulce, că i-a dat fetiţei lui numele Daria după personajul din „O corabie spre Bethleem” şi îl întreabă pe marele scriitor de ce şi-a numit astfel eroina.

Uite de ce, i-a răspuns Fănuş Neagu: pentru că Zaharia Stancu a fost omul care pe mine m-a iubit ca pe un fiu. Iar eu îl supăram ca un fiu. Şi ca să îi fac o plăcere, pentru că personajul din “Desculţ” se numea Darie, am botezat şi eu personajul din cartea mea, Daria. Zaharia Stancu a fost unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi care au trăit în Bucureşti şi totodată ultimul mare boier luminat. Năucea şi fetele, şi bătrânele. Şchiopăta abia perceptibil de piciorul stâng. Iar eu, când mă potriveam lângă el, rămâneam dinadins ceva mai în urmă şi mă miram: “Iar semănaţi fasole pe bulevard, domnule Stancu?!”. Meritam să fiu cârpit peste bot, dar Zaharia Stancu mă ierta de fiecare dată, spunându-mi: “Lasă, lasă, o să-mbătrâneşti şi-ai să dai şi tu peste proşti care se cred plini de haz”. I-a fost gura aurită. Am dat peste ei, dar, Dumnezeule!, pe vremea aia nu erau atât de mulţi şi nu lucrau toţi în presă. 

În acelaşi interviu (că nu s-a terminat minutul), academicianul îşi aminteşte: Domn’e, pe vremuri aveam timp să fim artişti! Lumea de acum n-are cum să fie. Goneşte după aur, macină pietre de moară în dinţi. Noi veneam parcă dintr-o seară de la belle epoque. Să-ţi dau un exemplu. Scriam la romanul “Frumoşii nebuni” într-o cameră de la Casa de creaţie Mogoşoaia. Pe atunci fumam cât şase turci la un loc. Scriam noaptea la roman şi spre zori cădeam leşinat. Dar mă ridicam imediat şi ieşeam în livadă ca să mă oxigenez cu mireasma cireşilor în floare. Îi găseam mai mereu pe terasă pe bătrânul Gheorghe Ciprian (Capul de răţoi), pe nea Tudorică Muşatescu, pe Lucian Grigorescu, pictorul genial, şi pe compozitorul Gherase Dendrino. Şedeau acolo de la începutul nopţii. Ţin minte că într-o dimineaţă, ajungând la poarta livezii, m-am auzit strigat de Gherase Dendrino. Credeam că-i e rău pentru că făcea morfină şi m-am întors imediat. Mi-a spus: “Mă, cine ţi-o spune că şi bătrâneţea e frumoasă, să-l bagi în pizda mă-sii! Eşti liber!”

Scriitorul nu avea şi nu are de unde să afle singur o astfel de taină. Peste doi ani, când calendarul culturii Maya nu va mai şti să numere vremea, Fănuş Neagu va fi un tânăr de 80 de ani, sper eu sănătos şi voinic, cu chef de scris şi de spus. El nu poate să vorbească temeinic despre bătrâneţe, pentru că e născut la început de aprilie, deodată cu florile şi cu îngerii.
fotografia: Karina Knapek, Jurnalul Naţional

Nov 6, 2010

Tir la Tunari

Acum exact 14 ani puneam pistolul în cui. Astăzi am mai avut şansa de a trage şi de a revedea, cu nostalgie, poligonul de la Tunari, pentru care trebuie făcut ceva, fiindcă a fost cel mai frumos poligon din lume şi acum e pradă bălăriilor. Nu-mi vine să cred cât de norocos am fost să prind acele timpuri... Eram cei trei care-au măturat Vestul, Denis, Cosmin şi cu mine şi, când plecam cu autocarul clubului Steaua către minunea de poligon care era atunci la Tunari, pentru Campionatul Naţional de pistol-viteză, ne felicitam dinainte, de pe drum adică, pentru noul titlu de campioni la echipe. Astăzi, toată acea emoţie şi cu toate sentimentele acelor vremuri de aur pentru adolescenţa mea le-am retrăit cu o incredibilă claritate a memoriei.

Una peste alta, a fost una dintre zilele binecuvântate, când timpul zboară fără să-ţi dai seama, când se aliniază astrele etc. Mulţumesc mult de tot, Carmen!

Mai mult de-atât, am avut bucuria rară şi fără precedent de a asista la momentele emoţionante când domnul Mircea Cuza, băiatul meu de 9 ani, a primit botezul focului. Iată-l aici, la una dintre marile execuţii, cu măiestria pe care numai un Iulian Raicea o mai atinge în zilele noastre, în compania unui pistol de 9 mm, care nu e orişice armă: atunci când detonează un cartuş, îţi trepidează plămânii, îţi inflamează retina şi îţi scrâşneşte toate încheieturile.

Nov 4, 2010

Mai multă toamnă

Trei semne de toamnă: o fotografie - wallpaper, luată de mine astăzi din parcul Izvor, o poezie de Lorca, în traducere şi original, una dintre cele mai frumoase pe care le ştiu, şi cântecul românesc pe aceeaşi poezie.

Mi-este tare teamă                                                         Tengo mucho miedo
de frunzele moarte                                                         de las hojas muertas,
Teamă de pajiştile                                                          miedo de los prados
de rouă pline                                                                  llenos de rocío.
Îndată-am s-adorm,                                                       Yo voy a dormirme;
dacă nu mă trezeşti                                                         si no me despiertas,
Inima-mi rece                                                                 dejaré a tu lado
o voi lăsa lângă tine                                                        mi corazón frió.

Ce sună departe aşa,                                                     ¿Qué es eso que suena
dragoste?                                                                      muy lejos?
Vântu-n ferestre,                                                           Amor. El viento en las vidrieras,
dragostea mea!                                                             ¡amor mío!

Ţi-am pus coliere                                                         Te puse collares
cu muguri de zori                                                          con gemas de aurora.
De ce pe-acest drum                                                    ¿Por qué me abandonas
mă laşi nimănui ?                                                          en este camino?
De pleci prea departe                                                   Si te vas muy lejos,
pasărea-mi plânge                                                        mi pájaro llora
Si nu-şi va da vinul                                                       y la verde viña
via verde pe grui                                                          no dará su vino.

Ce sună departe aşa,                                                   ¿Qué es eso que suena
dragoste?                                                                    muy lejos?
Vântu-n ferestre,                                                         Amor. El viento en las vidrieras,
dragostea mea!                                                           ¡amor mío!

Sfinx de zăpadă,                                                          Tú no sabrás nunca,
tu niciodată                                                                  esfinge de nieve,
N-ai să ştii                                                                   lo mucho que yo
ce mult te-aş fi iubit                                                     te hubiera querido
În acele dimineţe                                                         esas madrugadas
când plouă                                                                  cuando tanto llueve
Şi cuibul se strică                                                         y en la rama seca
pe creanga uscată.                                                       se deshace el nido.

Ce sună departe aşa,                                                  ¿Qué es eso que suena
dragoste?                                                                   muy lejos?
Vântu-n ferestre,                                                        Amor. El viento en las vidrieras,
dragostea mea!                                                          ¡amor mío!

Federico Garcia Lorca

Nov 2, 2010

Plimbarea binecuvântărilor

Asta nu era în plan, ţi-o dăruiesc aşa, dintr-o pornire, dintr-un dor. Este unul dintre actele mele aleatorii şi întâmplătoare de bunătate. Eram de câteva luni în Anglia, la studii, departe de cei care-mi dau mie motiv să fiu. De când cu transmisiile audio şi video prin Internet, Anglia nu mai este chiar atât de departe de România ca pe hartă. Totuşi, distanţa mare între civilizaţii şi culturi restabileşte sentimentul depărtării. Şi astfel, s-a întâmplat că am avut nevoie de un plus de rezistenţă nervoasă, de un pilon suplimentar la edificiul meu psihic.

Dacă te opui cu bună ştiinţă ideii că trebuie să realizezi anumite lucruri 
pentru a fi fericit sau mulţumit, înseamnă că practici Recunoştinţa.
Timothy Miller,  Cum să vrei ceea ce ai

Aşa a-nceput plimbarea binecuvântărilor. Nu-ţi povestesc cum e. Îţi arăt! Te invit cu mine pentru câteva minute. Când vei fi în situaţia să o faci fără mine, primul lucru va fi să absorbi peisajul în care te mişti. Deocamdată, plutim peste o alee de flori. Când vei ieşi afară însă, promite-mi că vei pune sentimentul în mişcare. Emoţia se făureşte din mişcare. Vei observa o diferenţă uriaşă de impact. Apropo, dacă eşti dintre cei care se roagă, dar nu găsesc în rugăciune hrana spirituală promisă, este pentru că nu te rogi cu întregul corp. Deseori cuvintele nici nu sunt chiar atât de importante. Mai degrabă, arată-I Domnului ce doreşti. Arată-I pe chipul şi în corpul tău toată mulţumirea, recunoştinţa, bunătatea, smerenia cu care Îi vii înainte. Mulţi se închină în autobuz, cu feţele schimonosite de înghesuială. Dacă eşti credincios, nu aşa ceva!

Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu. 
Sfântul Apostol Pavel, Epistola întâia către Tesaloniceni, 5:18

Recunoştinţa este emoţia care elimină complet teama. Recunoştinţa este, după cum credea Cicero, nu doar cea mai mare dintre virtuţi, ci şi izvorul tuturor celorlalte. Recunoştinţa este sentimentul căruia te rog acum să-i permiţi să-ţi apară pe chip şi în întreaga fizionomie. Respiră cum respiri când simţi recunoştinţă şi hai să facem câţiva paşi împreună. Eu vorbesc pentru mine, tu vorbeşti pentru tine şi în numele tău.


Începi cu tine. Sunt atât de recunoscător pentru mintea mea, pentru cunoştinţele mele, pentru abilitatea mea de a vorbi şi scrie frumos! Sunt atât de recunoscător pentru creativitate şi pentru memoria mea! Sunt recunoscător pentru sentimentele mele, sunt atât de recunoscător pentru sentimentele mele! Sunt atât de recunoscător pentru diversitatea şi adâncimea sentimentelor şi emoţiilor mele! Sunt recunoscător pentru sănătate, pentru forţă, pentru rezistenţă! Sunt atât de recunoscător pentru corpul meu!

Continui cu ceilalţi. Sunt atât de recunoscător pentru Simona, ce fericire şi ce şansă am avut s-o întâlnesc, sunt atât de recunoscător pentru băiatul meu Mircea, pentru fetiţa mea Ana, sunt atât de recunoscător pentru ei şi pentru momentele noastre minunate şi pentru dragostea noastră! Sunt atât de recunoscător şi de fericit că mi s-au dat mie, că pot să-i merit eu! Mulţumesc! Mulţumesc mult! Mulţumesc din suflet! Sunt atât de recunoscător pentru părinţii mei, pentru mama mea, pentru tata, pentru Bunica, pentru Bunicul! Mulţumesc! Mulţumesc mult! Sunt atât de recunoscător pentru fratele meu, Vlad! Sunt atât de recunoscător pentru copilăria mea, pentru educaţia mea!

Adaugi tot ce mai vrei. Sunt recunoscător pentru prietenii mei, pentru toţi cei care m-au ajutat, pentru profesorii mei, pentru adversarii mei, care m-au ajutat să fiu tare, să rezist, să mă adaptez! Sunt atât de recunoscător! Sunt atât de recunoscător! Sunt atât de recunoscător!

Continuăm în gând! Dă-i voie recunoştinţei să se vadă, să se simtă! Şi mulţumesc, mulţumesc că m-ai însoţit! A fost excepţional, ca de fiecare dată.
There was an error in this gadget