Jan 30, 2013

Porumbelul alb

Pentru că eşti un porumbel alb între guguştiuci şi pentru că ştii asta, de aceea ţi se pare că ai probleme.

Ai uneori  sentimentul acela bizar de singurătate în lume pentru că guguştiucilor nu li se pare normal să ajute un porumbel alb.

Ei îl admiră şi îl invidiază şi aşteaptă de la el un îndemn.

Te izolezi câteodată simţind simultan că ei nu te merită şi că tu nu îi meriţi. Deseori îi dispreţuieşti, nu pentru că nu sunt ca tine, ci pentru că nu-ţi respectă suficient nobleţea.

Totuşi, de atâtea ori te-ai trezit că-i invidiezi, că poate ar fi fost mai bine să fii şi tu ca ei. Nu e tocmai uşor să fii excepţional. Toate privirile sunt magnetizate de tine.

Eşti un simbol, o efigie, un etalon.

Nu te poţi pierde şi confunda în stol. Pentru ei, importanţa ta este indiscutabilă. De fapt, îţi doreşti să te iubească. Exact acest lucru care le este atât de dificil, pentru că un porumbel alb li se pare inaccesibil şi inabordabil.

Va veni momentul când te vor iubi... toţi aceia în care vei recunoaşte un suflet de porumbel alb.

E ca şi cum toţi aceşti guguştiuci te-ar ruga permanent: "Dă-ne un semn că existăm pentru tine! Te rugăm mult, porumbel alb, nu privi doar cerul, uită-te şi la noi!"









There was an error in this gadget