Nov 6, 2010

Tir la Tunari

Acum exact 14 ani puneam pistolul în cui. Astăzi am mai avut şansa de a trage şi de a revedea, cu nostalgie, poligonul de la Tunari, pentru care trebuie făcut ceva, fiindcă a fost cel mai frumos poligon din lume şi acum e pradă bălăriilor. Nu-mi vine să cred cât de norocos am fost să prind acele timpuri... Eram cei trei care-au măturat Vestul, Denis, Cosmin şi cu mine şi, când plecam cu autocarul clubului Steaua către minunea de poligon care era atunci la Tunari, pentru Campionatul Naţional de pistol-viteză, ne felicitam dinainte, de pe drum adică, pentru noul titlu de campioni la echipe. Astăzi, toată acea emoţie şi cu toate sentimentele acelor vremuri de aur pentru adolescenţa mea le-am retrăit cu o incredibilă claritate a memoriei.

Una peste alta, a fost una dintre zilele binecuvântate, când timpul zboară fără să-ţi dai seama, când se aliniază astrele etc. Mulţumesc mult de tot, Carmen!

Mai mult de-atât, am avut bucuria rară şi fără precedent de a asista la momentele emoţionante când domnul Mircea Cuza, băiatul meu de 9 ani, a primit botezul focului. Iată-l aici, la una dintre marile execuţii, cu măiestria pe care numai un Iulian Raicea o mai atinge în zilele noastre, în compania unui pistol de 9 mm, care nu e orişice armă: atunci când detonează un cartuş, îţi trepidează plămânii, îţi inflamează retina şi îţi scrâşneşte toate încheieturile.

There was an error in this gadget