Feb 18, 2011

Cândva am scris manele

Iubiţii mei, cândva am scris manele. Da, da, manele. Pe vremea aceea, nu ştiam ce este maneaua (această modernă modalitate a mmmmuzicii), dar făceam versuri cu uşurinţa cu care, în zilele noastre, guvernanţii fac bani, ziariştii spume şi maneliştii păduchi. Noroc că nu mi le mai amintesc. Totuşi, o astfel de creaţie a rămas scrisă pe o pagină ruptă dintr-o agendă şi a fost recuperată acum, după 16 sau 17 ani. Iat-o:

Fiară să fi fost...

Fiară să fi fost, n-ai fi putut
să-mi faci atâta rău cât mi-ai făcut,
eşti egoistă, crudă şi eşti rea,
să ştiu că mori-napoi nu te-aş mai vrea
dar chin şi-amar acum e viaţa mea
că te-am pierdut.

Cât te-am iubit mă ştie Dumnezeu
şi cât a îndurat sufletul meu,
că m-am zbătut din greu să-ţi fie bine
şi-am suportat când s-a lovit în tine,
iar tu îţi baţi acuma joc de mine…
de ce tot eu?

De ce în mine să loveşti,
să pleci şi să mă părăseşti
pe mine, cel ce te-am iubit
ce pentru tine am trăit?
Loveşte-n cei ce te-au lovit,
salbatico ce eşti!

Îmi pare lumea fără rost
sunt singur, fără adăpost,
într-una plâng că te-am pierdut,
că joc de mine ţi-ai bătut
şi-atâta rău să-mi faci n-ai fi putut
nici fiară să fi fost...


Dincolo de talentul năucitor, de vizibila influenţă coşbuciană, ca să spun aşa, suferinţa sfâşietoare a poetului transpare din aceste versuri cu chip însângerat de sălbăticiune flămândă. În realitate, era vorba despre o "comandă specială", adică poezie care trebuia să pară scrisă de altcineva, pentru altcineva. Iar "fiara" nu era, de fapt, decât un ieduţ gingaş, care, e drept, uneori nu păpa toată supica, dar care îşi dorea atunci, demult, o dragoste ca în marile filme. Adolescenţi!

Mulţumesc, Corina, că ai păstrat-o, într-adevăr, sunt amintiri superbe.
There was an error in this gadget