Feb 9, 2011

Între dreptate şi mama, o aleg pe mama

Aşa ar fi spus scriitorul şi filozoful Albert Camus: "între dreptate şi mama, eu o aleg pe mama!" Îmi place mult expresia şi am meditat deseori asupra ei. Umanitatea şi omenirea sunt generalităţi, am putea spune chiar abstracţiuni în comparaţie cu concretul fiinţelor care ne sunt dragi. Însă filozofia se hrăneşte cu abstracţiuni, nu cu fiinţe concrete.

O fiinţă concretă este şi fiul lui Dumnezeu. Dacă Tatăl l-ar fi ales pe El în defavoarea omenirii întregi? Nu merge. Oricât de generală ar fi omenirea şi oricât de abstractă umanitatea, ele sunt mai mult şi mai întâi faţă de oamenii individuali. Prin urmare, Camus nu putea să fi spus în realitate una ca asta, indiferent cât de poetic sună.

Mergând pe firul naraţiunii, am aflat că, în vremea războiului din Algeria, ţara lui de baştină, Camus a ţinut o prelegere în faţa unor studenţi francezi. Rămăşiţele acelei prelegeri, puse cap la cap, par să reconstituie celebra frază sub o formă diferită, mai puţin spectaculoasă, dar cel puţin autentică, atât în literă, cât şi în spirit. În realitate deci, fraza scriitorului ar fi sunat cam aşa: "În aceste zile, mai multe tramvaie din Alger au fost bombardate în numele unui război drept. Într-unul dintre aceste tramvaie ar putea fi mama mea. Dacă aceasta este ceea ce dumneavoastră numiţi dreptate, eu o aleg pe mama."
There was an error in this gadget