Mar 16, 2011

Corectitudinea politică

Avertisment: în conformitate cu normele corectitudinii politice, atragem atenţia că textul care urmează conţine cuvântul "căcat", care ar putea fi considerat ofensator de către unele persoane.

O frumoasă legendă urbană spune că, în SUA (unii spun Australia, alţii UK), se organizează o competiţie pentru cele mai adecvate definiţii ale unor termeni contemporani. Pentru competiţia din 2010, termenul de definit a fost “corectitudinea politică”.

Câştigătorul a dat următoarea definiţie: “Corectitudinea politică este o doctrină, cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susţine aserţiunea că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”

Notez faptul că minunatul concept nu are legătură cu politica, ci cu aşa-numitele politici. Este vorba despre o serie de interdicţii, legale sau cutumiare, menite să protejeze regulile de bună convieţuire în societate. Astfel, corectitudinea politică impune neproliferarea de atitudini, mesaje sau gesturi care pot insulta anumiţi oameni din pricina ocupaţiei lor, a sexului sau orientării sexuale, naţionalităţii, rasei, culturii, credinţelor religioase, dizabilităţilor ori vârstei, în general a apartenenţei la o minoritate.

Un bun exemplu la zi este cazul lui Csibi Barna, care a găsit de cuviinţă să-l "spânzure" pe Avram Iancu. Gestul său nu este politic incorect, după opinia mea, pentru că el nu a jignit o minoritate, ci însăşi naţiunea care îl îngăduie, prin profanarea imaginii şi memoriei unui geniu şi erou al acesteia. Gestul său este o infracţiune. Corectitudinea politică este atitudinea celor care se feresc să atragă atenţia asupra caracterului de crimă al actelor acestui minoritar, tocmai din cauză că este un minoritar. E adevărat că, în acest domeniu, legea este vagă. Dar opinia publică? Apărat cumva de handicapul naţionalităţii, idiotul, în public, nu mai poate fi numit idiot, scursura nu mai poate fi numită scursură, criminalul nu mai poate fi extirpat din organismul social, dintre oamenii care sunt capabili să convieţuiască firesc.

Acesta este paradoxul corectitudinii politice, că trebuie să-l vorbeşti pe mizerabil în termeni avocăţeşti, de ca şi cum căcatul ar avea vreun capăt pur.
There was an error in this gadget