Mar 31, 2011

Miezul vieţii

Eu cred că vârsta-cheie a vieţii noastre este adolescenţa. Ne pregătim să devenim adolescenţi, apoi, pentru o foarte scurtă perioadă chiar suntem, ca, după aceea, să pregătim alţi adolescenţi.

Adolescenţa este cea mai fericită şi mai nefericită perioadă a vieţii. E fericită când privim în urmă către ea, dar este nefericită când o trăim propriu-zis. Testele psihologice îi indică pe adolescenţi ca fiind cei mai nefericiţi dintre oameni după felul în care se consideră fiecare. La aceeaşi autoevaluare, bătrânii sunt cei mai fericiţi.

Probabil că felul în care ne percepem locul în lume este factorul determinant al fericirii. Adolescenţii nu-şi găsesc locul şi îl caută cu disperare. Aceasta e condiţia umană pură. Acesta este existenţialismul la lucru. Aceasta este filozofia în mişcare.

Ne găsim locul abia atunci când avem noi înşine de pregătit o lume pentru următoarea generaţie de adolescenţi. În mod sigur nu ne va ieşi cum trebuie şi ei nu se vor recunoaşte în ea. Dar, cu toate astea, eu cred că datoria noastră cea mai de preţ este să încercăm. Aşa merge lumea mai departe.

Să facem cultură pentru tineri, administraţie pentru tineri, infrastructură, proiecte, concepte, ecologie pentru tinerii care urmează. Să ne implicăm pe cât se poate în frământarea lor. Să fim în miezul vieţii. Asta e tot.

Ceea ce vine după aceea este pacea bătrâneţii, când vom fi suficient de împăcaţi cu mersul lumii pentru a ne considera mai fericiţi.
There was an error in this gadget