Apr 30, 2011

Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi

Mie mi-a plăcut cum arăta Regina. Considerând, fireşte, vârsta şi aşa mai departe, dintre toţi cei de la nuntă ea era într-adevăr cea cu aspectul. Nu vreau să insist asupra faptului că mie duduia Kate, care dealtfel a avut o atitudine perfectă, nu prea îmi place, din pricina trăsăturilor care îmi inspiră răutate şi care sunt accentuate de starea de îmbătrânire prematură a tenului ei. Nu vreau să pomenesc nici de scorojitul chelios de bărba-su cum arată, el fiind de asemenea ireproşabil ca atitudine şi ţinută. Nici de marea rochie nu vreau să spun că mie nu mi-a plăcut, din pricina bustului...

Mirii alături de familii. Foto: Reuters.
Ceea ce vreau să spun e că Anglia e Anglia. În vreme ce, peste tot în lume, povestea se termină cu o nuntă, în cazul lor povestea începe cu o nuntă, aşa cum se şi cuvine, dacă ne gândim. Şi vreau să spun că nobleţea nu se poate imita. Banii nu pot, în niciun caz, să ţină loc de distincţie. Eleganţa nu se cumpără. Bunul gust nu se mimează. Există un lux interior, mai apropiat ca sens de sorgintea latină a cuvântului, pe care luxul de suprafaţă nu-l poate înlocui. Nu ţin nici la chestiuni de clasă, de tip feudal, nici la alte modalităţi de discriminare: totul e în educaţie. Ceremonia a fost uriaşă, dar de un uriaş bun simţ! 

Atât am avut eu de zis, nici nu ştiu de ce am făcut o introducere aşa de lungă la un cuprins atât de redus. Pentru a salva situaţia, ţin să mai remarc, cu adâncă admiraţie şi veneraţie, aspectul divin pe care l-a avut, la televizor, comentând nunta regală, marea doamnă a televiziunilor româneşti, Mafalda talk-show-rilor, această regină a inimilor frânte de telespectatori, atât de superba Monica Tatoiu.

Apr 28, 2011

În ritmul inimii

Cine dintre noi nu şi-a dorit, la un moment dat, o pauză îndestulătoare de odihnă? Să te saturi de stat! „Mi-e sete de repaos”, se văita până şi Luceafărul din cer. În armată, ordinul „Pe loc repaus!” vine întotdeauna ca o veste bună. Vestea rea este că repaus pe loc nu există: Universul e în continuă mişcare.

De la undele microscopice ale existenţei şi până la grandioasa muzică a sferelor, de la colcăiala clocotitoare a cuarcilor până la roiurile galactice, totul în lume este oscilaţie, vibraţie, mişcare. În aşa măsură încât este mai corectă afirmaţia că fără mişcare nu ar exista materia, decât aceea că nu există materie nemişcată.

Secretul mişcării fundamentale însă este ritmicitatea. Ce deosebeşte mişcarea tonică, odihnitoare, energizantă, de cea consumatoare de energie: ritmul. Tigrul nu stă în cuşcă. Dacă ar sta, ar obosi cumplit. Se mişcă ritmic. Balansoarul şi hamacul par mai odihnitoare decât patul rigid.

Fireşte, pentru a fi benefic, ritmul mişcării trebuie să se potrivească fiinţei. Pranayama, sistemul de tehnici de respiraţie yoga, realizează energizarea întregului organism prin ventilarea ritmică a plămânilor. Multe dintre rugăciunile, incantaţiile sau mantrele tradiţionale induc liniştea spiritului prin repetarea ritmică a unor fraze.

Metronomul intern uman pare a fi potrivit pe ritmul valurilor mării. De aceea muzica barocă, la un ritm de aproximativ 60 de bătăi pe minut, este atât de odihnitoare şi favorizează atât de evident activitatea intelectuală, dar şi starea de bine a plantelor şi animalelor domestice expuse acestui ritm.

Odihna este deprinderea ritmului. Ritmul respiraţiei, dar şi al vieţii în general. Contrar opiniei comune, odihna este ritual, cadenţă, disciplină, tempo, normă, lege, măsură, program. Soldatul, care are cea mai acută nevoie de odihnă, nu doarme: el execută programul de somn.

Dansul şi poezia, înainte de a fi creative şi originale, sunt ordonate şi ritmice. Ca şi inima, care nu oboseşte lucrând, ci doar atunci când e scoasă din ritm.

Apr 26, 2011

Unde ne grăbim?

A sunat iarăşi deşteptătorul, ca o veste proastă: e vremea să nu mai visezi, să te târăşti afară din pat, să-ţi bagi picioarele şi restul componentelor sub duş, gândindu-te că, poate, o cafea îţi va face chinul mai suportabil. Pe vremuri, oamenii se bucurau de răsăritul soarelui atât de mult încât, în toate tradiţiile cunoscute, au compus şi închinat imnuri, rugăciuni sau ritualuri de mulţumire pentru ziua cea nouă.

Răsfoieşti, de-a lungul zilei, Internetul, în căutarea unor informaţii-bombă. Redactorii şi editorii tuturor mijloacelor de informare ştiu că ideile serioase, cu mult conţinut valoros, îi plictisesc pe oamenii acestor vremuri. Nu mă lua pe mine cu învăţături pentru viaţa de apoi! Zi-mi cine-a mai crăpat şi cum.

Pe stradă, faci totul să mai câştigi o secundă sau două la semafor, la trecerea de pietoni, între autobuze; la masă, arunci în tine orice parascovenie comestibilă cu condiţia să vină imediat, să o poţi înghiţi repede şi uşor (efectul acesta se obţine cu zahăr, sodiu şi grăsime, apropo), să arate bine; cu partenerul de viaţă schimbi câteva vorbe pe zi...

Pe vremuri se spuneau rugăciuni de călătorie, se mulţumea lui Dumnezeu pentru mâncarea la a cărei preparare se petrecea o vreme consistentă, ca să conţină nu doar cele bune sănătăţii, ci şi dragostea gătitului, care se simte în gust. Şi îmi imaginez că divorţurile erau mai puţine şi din cauză că oamenii aveau răbdare unul cu celălalt, că se iubeau mai mult în adevăratul sens al verbului.

Acum totul se petrece de ca şi cum lumea s-ar sfârşi mâine. Unde ne grăbim? Pentru ce idealuri de doi lei vindem darul zilei de astăzi? Pe câţi arginţi ne târguim sănătatea şi dragostea? Eu cred că dacă nu reflectăm îndeajuns la ce ni se întâmplă, dacă nu facem efortul conştient de a reţine lecţia fiecărei zile şi dacă nu ne acordăm un timp special pentru a fi recunoscători (a recunoaşte şi a mulţumi pentru bucuriile simple), ne pomenim în cele din urmă că s-a făcut târziu pe Pământ şi am obosit fără prea mult rost.

Apr 23, 2011

Toţi avem dreptul să dăruim

Ana a venit de dimineaţă cu o pungă de cadou, de care prinsese, cu o capsă, un colţ de pagină de caiet, să mă roage să-i scriu pe acea etichetă improvizată: "E pentru tine, Iepuraşule". Dorinţa şi bucuria ei de a-i face un cadou, pe care nu le-am mai pomenit nici la mine, nici la vreun alt copil de vreodată, mă emoţionează extraordinar. Anul trecut a dorit, la fel, să-i facă Moşului un cadou. Bine, că ea face cadouri la toată lumea... Unde simte puţină iubire, imediat se emoţionează şi se bucură şi vrea să facă ceva, să contribuie.

Am înţeles de la Ana că, pe de o parte, îl iubeşte pe Iepuraş pentru că ne aduce nouă cadouri, aşadar nu ei. Are o perspectivă de ansamblu mai bună decât aveam eu, mic fiind. Pe de altă parte, s-a gândit ea, el ne aduce cadouri şi ouă şi lui cine îi face cadou? Are şi un simţ al echităţii mai dezvoltat decât al meu.

Iar eu cred că aceste momente trebuie reţinute şi însemnate, pentru că, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne vom aminti totul. Ne vom aduce aminte unele clipe în care am simţit că viaţa e ceva miraculos, că suntem conectaţi cu lumea toată şi cu spiritul ei.

Am găsit, de pildă, şi această însemnare, datată 29 ianuarie 2008, când Ana avea deci trei anişori şi jumătate:

<<În seara asta am învăţat-o pe Ana o rugăciune: "Doamne, umple cu iubire inimioara mea". I-a plăcut şi, pentru că mai voia să înveţe încă o rugăciune, i-am spus o variantă prescurtată a rugăciunii inimii: "Iisuse, ai milă de mine".

La sfârşit, s-a gândit şi ea la o rugăciune. Zice: "Tati, uite, învaţă şi tu rugăciunea asta: tati, te rog să ai grijă de mine!" I-am spus că o iubesc mult şi că rugăciunea ei deja am învăţat-o pe dinafară. Iar ea mi-a spus, zâmbind poznaş, s-o învăţ şi pe dinăuntru, ceea ce am de gând să fac.>>

Apr 22, 2011

Enervări uşoare

Mă enervează puţine lucruri pe lume, dar sunt totuşi chestii care mă intrigă prin felul lor ciudat şi, uneori, absurd, sau nejustificat, aiuristic, de a fi. Le numesc enervări uşoare, spre deosebire de cele "grele", de tip politic, financiar, cultural-educaţional, la care rezonez mai adânc.


  • Mă enervează inversarea dintre "z" şi "y" la tastatura românească. Nu erau destule literele cu diacritice şi - hai să acceptăm - celelalte câteva semne dezordonate? A, mai e şi coada de maimuţă care se pare că lipseşte la noi.
  • Mă enervează şi cei care pocesc limba română scriind-o fără diacritice.
  • Mă enervează cum se îmbracă Busu.
  • Mă mai enervează şi că, după "Cireaşa de pe tort" şi "Mondenii", emisiuni ghiduşe, poznaşe şi acceptabile, urmează nişte orori greţoase, "Schimb de mame", respectiv "Trăzniţii", la care trebuie să ai stomac de porc sau de câine să te poţi uita.
  • Mă enervează vocea Danei Grecu, care îmi scrijeleşte ideile.
  • Mă enervează titlul romanului lui Florin Piersic Jr. "Romantic porno", cu inversiunea lui englezească, în loc de un românesc precum "Porno romantic", care ar fi dat mai bine.
  • Mă enervează şi mai mult că nu şi-au dat seama, atât suntem de denaturaţi lingvistic.
  • Mă enervează că, în filmele americane, de fiecare dată când cineva se zgârie, îşi coase rana pe sistemul Rambo!
  • Mă enervează reclamele cu cântecele tâmpite, precum "Calgon" şi "Merci". Nu există cântecel mai jalnic decât "Mersiiiii e felul meu de-aţi mulţumiiii, mersi fiindcă eşti tu!". Ba, pardon, există unul: "O tabletă de iubire vă rooog! O doză de ceva... Farmacia inimii, Catena".
  • Mă enervează că ritualul precreştin, sălbatic şi inactual al tăierii mieilor nu este condamnat de lumea secolului XXI. Ba chiar mai există exemplare humanoide protonoetice (am căutat un eufemism pentru retardaţi) care cred că aşa e creştineşte şi pe placul Domnului, de Paşti, să rozi zgârciuri de puiuţi de oaie sfârtecaţi.
  • Şi, oricum, mă enervează că, într-o lume a fiţelor, vânzătoarele de la butic dau mai multe sfaturi despre post decât preoţii. Care, de regulă, sunt grași.
  • La acelaşi nivel dogmatic, tot în domeniul creştinismului, mă enervează că, în vreme ce Iadul e un loc în care nefericiţilor locatari li se provoacă intenţionat şi cu de-a sila dureri, chinuri şi suferinţe extreme, celor din Rai nu vine nimeni să le provoace plăceri extreme şi nebănuite, ci sunt lăsaţi într-o dulce nesimţire pentru tot restul eternităţii. E inechitabil!

Apr 19, 2011

"Stele cu noroc" de Viorel Martin

Am văzut-o ieri pe taraba unui buchinist şi am vrut s-o cumpăr, dar n-am avut bani la mine. Ratasem lansarea şi acum mi-a ieşit în cale prilejul să-mi repar conştiinţa la acest capitol. Viorel Martin este unul dintre acei foarte rari oameni cu care mă simt ca făcând parte "din acelaşi trib", cum spunea un prieten de-al meu, nu în sensul că am fi la fel, ci că mi-aş dori să pot fi la fel. Este un bun melanj de umor, cultură bogată-bogată, chiar opulentă - căci ne place abuzul de cultură! -, de talent şi de omenie caldă.

Răsfoiesc la tarabă cartea şi mă impresionează. Poeziile sunt superbe şi gingaşe. Iată una dintre ele, intitulată "Rădăcini":

Trimite-mi o veste măcar,
O singură veste trimite,
Pe frunzele moi de răchite,
Pe vechi rădăcini de stejar.

Trimite-mi o veste pe văi,
Pe râpe adânci şi surpate,
O veste din singurătate,
Din freamătul ochilor tăi.

Trimite-mi o veste şi dacă
Găsi-mă-va încă trăind
Pe-o margine stearpă de grind,
În lumea de doruri săracă,

Trimite-mi pe foi de pelin
O veste de rău sau de bine,
Trimite-mi o veste şi vin
Să-mpart veşicia cu tine. 

E clar, revin azi, cu bani suficienţi la mine, să iau cartea, care... nu mai era pe tarabă. Uite ce succes are, domnule, zic, de la o zi la alta, n-a mai rămas niciun exemplar! Îl rog pe om să o caute. "Aveaţi aici, chiar în acest loc, o carte de Viorel Martin, vă rog să verificaţi dacă a mai rămas vreun exemplar!". Îmi zice că nu. "Ei, nu se poate, ieri la ora închiderii o aveaţi, vă rog să vă mai uitaţi o dată. Viorel Martin! E un mare epigramist. Are prefaţă de Nicolae Paul Mihail (Nicomah) şi e redactată de însuşi G. Zarafu. Trebuie să mai fie!" Eu am încredere în scriitorii români că nu se vând chiar ca pâinea caldă. Şi caută omul, şi scoate cartea, şi i-o plătesc, îi spun că nu e frumos să ţină sub tarabă marii autori şi plec victorios lăsându-l cu gura căscată.

Acum, îmi e imposibil să nu scriu, repede-repede, la final, un catren, ca în buna tradiţie a epigramiştilor, domnului Viorel Martin, care, în calitate de Moş Crăciun al anilor trecuţi, a aterizat dintre stele, printre "stele", iar acum a scris o carte despre stele cu noroc:

Am citit-o şi, pe loc,
v-am dorit să aveţi parte
cel puţin de-atât noroc
precum stelele din carte!

Update: în aceeaşi bună tradiţie, dl. Martin mi-a transmis acest
Răspuns lui Mihai Cuza

Oful poeziei mele:
Îmi pun stelele-n valiză,
Dacă văd că printre stele
Nu apare decât... criză!


De asemenea, vestea bună a acestei reviste, care poate fi răsfoită la adresa http://lumeaepigramei.blogspot.com/:

Salutări din viitor

Duminică am făcut o mică aventură prin centrul vechi. Am vrut să vedem căror fapte, oameni şi locuri le datorăm statutul de capitală. Aşa am nimerit la Curtea Veche. Am întâlnit stafia lui Ţepeş prin subsoluri şi nu părea deloc atât de diavolesc pe cât se povesteşte. Mircea, în tot cazul, a fost încântat de întoarcerea în timpul cavalerismului medieval. Se pare că tot un Mircea, voievod al Ţării Româneşti, a construit-o, într-o vreme în care împrejurimile arătau cu totul şi cu totul altfel. E posibil să fi fost Vlad Ţepeş, care a consemnat pentru prima dată existenţa Bucureştilor, e posibil să fi fost altcineva...

Vizitarea unui loc încărcat de istorie are întotdeauna farmecul ei, te pune pe gânduri, ca şi cum ai intra într-o capsulă a timpului pentru câteva momente şi ai călători în trecut. Dar când trecutul se află sub tine, în locul unde trăieşti, când se află, cum e cazul meu, la câteva sute de metri de locul naşterii, când locuieşti efectiv pe straturi grele de istorie, ai sentimentul straniu că acea istorie este reală şi se desfăşoară în vreme ce noi trăim de fapt în viitor.

Din acest viitor în care ne-am aflat duminică, tată şi fiu, am salutat marile vremuri ale întemeierii noastre şi ne-am bucurat să le aducem un omagiu în calitate de români. Tot aşa, considerând modul nostru unic de a ne dispreţui ca naţiune, ne-am bucura şi noi dacă am primi, din viitor, salutul unor urmaşi care s-ar chema tot români, s-ar simţi acasă în oraşul lor şi s-ar duce într-o duminică de primăvară să se închine la Biserica Domnească.

Apr 18, 2011

Despre rugăciune

Cred că rugăciunea este una dintre cele mai mari puteri ale omului. Cred că e sănătate curată, cu condiţia să fie curată. Dar cum trebuie ea practicată? Am citit enorm despre rugăciune, în principal învăţăturile ortodoxe. Sunt foarte multe moduri de a înţelege şi conceptualiza rugăciunea. Am constatat că multe dintre sfaturile sfinţilor părinţi, desprinse din înţelepciunea vieţii monahale în special, alcătuită în secole, sunt, practic, în lumea de azi, teribil de greu de înţeles la nivel practic.

Albrecht Durer (1471-1528)
Mâini în rugăciune
Am observat că nu sunt în stare să desprind o regulă general valabilă despre rugăciune. Filozoficeşte, e o salată. Pentru fiecare normă, găseşti o alta care i se opune.

Biserica şi-a construit totuşi normele nu atât pe concepte, nici pe tradiţie, cât pe trăire. Din trăirea mea, proprie acestui secol, am desprins trei norme principale, pe care le împărtăşesc în speranţa că pot ajuta şi altor căutători.

  • Prima normă în privinţa rugăciunii este că Dumnezeu trebuie căutat. 
  • A doua: Dumnezeu este Dumnezeu cel viu. 
  • A treia: Dumnezeu trebuie căutat.

Căutarea lui Dumnezeu înseamnă renunţarea la prejudecăţi. Cred că a căuta o coerenţă raţională, o justificare de tip „apolinic” în privinţa rugăciunii, o împiedică şi o formalizează. Practica rugăciunii trebuie expurgată de ontologie, ca mierea de ceară. Nu contează ce crezi, caută din nou, pe calea experienţei directe, nemijlocite. Aceasta este căutarea, în primă instanţă.

Nu cred că e folositor să te rogi unui concept teologic sau filozofic, nici unui principiu călăuzitor, nici unei entităţi supreme, ci unei persoane. Nu presupune că această persoană, fiind atotcunoscătoare, nu are nevoie să-i spui ce probleme ai, ce te frământă, ce îţi doreşti... Dacă e viu şi personal, după asemănarea Căruia suntem şi noi, atunci trebuie să avem o relaţie bazată pe sinceritate, încredere, deschidere. Aceasta este adresarea către Dumnezeul viu.

Odată cunoscută ca prezenţă, persoana lui Dumnezeu, în toate ipostasurile Sale, exercită o atracţie deosebită. Intri într-o relaţie care se cere întreţinută şi cultivată. A cultiva această relaţie înseamnă a ne cultiva în primul rând pe noi, la propriu şi la figurat. Aceasta este căutarea continuă a lui Dumnezeu şi în noi, şi în afara noastră.

Apr 15, 2011

Proştii continentului

Locul culturii în societatea europeană poate fi studiat din unghiuri diferite, cum ar fi numărul de persoane care lucrează ca scriitori sau artişti (mai concret: autori, jurnalişti, sculptori, pictori, compozitori, muzicieni, cântăreţi, coregrafi, dansatori, actori, regizori şi alţii), procentul de studenţi care studiază artele (artele plastice, muzica şi artele spectacolului, tehnici audio-vizuale şi de producţie mass-media, design, învăţământ aptitudinal etc.) sau preţul bunurilor culturale.

Statisticile Uniunii Europene arată că, în 2009, 1,5 milioane de oameni lucrau ca scriitori sau artiştiechivalentul a 0,7% din totalul locurilor de muncă. Cei mai mulţi lucrează în Germania (330.000), Marea Britanie (200.000), Franţa (180.000), Italia (120.000), Olanda (110.000) şi Spania (100.000). Acestea sunt, în acelaşi timp, statele cu economii puternice şi cele care-şi permit luxul culturii. Dar nu cumva ele sunt puternice tocmai pentru că îşi doresc, investesc şi urmăresc să obţină cultură?

Ca procent, Finlanda şi Suedia au cea mai mare cotă de scriitori sau artişti în ocuparea totală (1,5%), iar România, ţara noastră cu învăţământ de calitate, cu nivel de cultură mare, cu şcoală serioasă, nu ca inculţii de occidentali, are, bineînţeles, cea mai mică ocupare pentru astfel de oameni (amintind de profesorul Ovidiu Gorea, personajul din „Filantropica”). 0,1% e procentul nostru.

Nu doar că ne facem de râs în faţa Europei cu un aşa nivel de interes pentru cultură: facem de râs Europa! Cifrele pure şi dure ne pun în faţa unei oglinzi care nu mai deformeză realitatea: deştepţi cum suntem, luaţi individual, per ansamblu suntem proştii continentului!

În cursul anului universitar 2007-2008, 725.000 de elevi, sau 3,8% din toţi elevii de curs superior din UE-27, au studiat artele. Marea Britanie (6,8%), Irlanda (6,6%), Finlanda (5,6%) şi Cipru (5,5%) au înregistrat cele mai mari cote de studenţi în domeniul artelor. Nu e nevoie să mai spunem că suntem, şi la acest capitol, pe ultimul loc, ce-i drept, la egalitate cu Polonia, dar care, ca număr efectiv de stundeţi, are totuşi dublu faţă de noi.

Încă un fapt divers, privitor la cultura de masă: avem cele mai mari creşteri din Europa, la mare distanţă faţă de restul statelor membre, la... preţul ziarelor, în raport cu puterea de cumpărare. Mizerabilele noastre de ziare, proaste, dar scumpe!

Apr 14, 2011

Un "zât" scurt, din telecomandă!

Shimon Peres, unul dintre oamenii de stat importanţi ai lumii, premier şi preşedinte al Israelului şi laureat al Premiului Nobel şi aşa mai departe, făcea observaţia ascuţită că televiziunea face dictatura imposibilă şi democraţia insuportabilă. La noi, a reuşit numai în al doilea demers.

I-auzi la ei: Puiu, Pepe, Prostănacu, Moni, Guşă, Iri, Tatoiu, Băse, Jiji, Tălmăcean, Bercea, Bote, Mutu, Meme, Mumu, Mimi, Sânzi, Crudu, Tonciu, Zăvoranca, piţipoanca, fofoloanca, Păsărina, Hara, Hrebe, Bebe, Ţuţu, Piţi, Salam, Plăcintă, Cotoi, Muia, Laba, Nuţi, Măruţă, Guţă, puţă, ia eject, bă, gata! Te ia capul cu ăştia. De când am ajuns aşa de plictisiţi încât să căscăm gura la toate panaramele? Ne obligă cineva să ştim toate vâlvele şi bâlbele, balivernele şi scornelile, senzaţiile şi excitaţiile unora de la care nu-i nimic de învăţat?

"Shakespeare la toată lumea!", striga într-o librărie un personaj bogat dintr-o comedie mai veche. Umorul exclamaţiei vine de acolo că, pe poziţia sintactică a unei băuturi, a aşezat cel mai mare nume al culturii europene. Shakespeare nu e pentru toată lumea! Shakespeare este pentru puţini, dar este pentru totdeauna, în vreme ce flatulenţele intelectuale ale televiziunilor durează câteva ore, risipindu-se, efemer, în aerul din ce în ce mai impur al următoarei dimineţi.

Dar nu este marea cultură neapărat singura alternativă la interesul perisabil pentru vedete. Există seriale bune, există filme nemaipomenit de bune, există documentare care lasă în minte valoare pentru întreaga viaţă. Există capacitatea noastră de a alege. 

Apr 13, 2011

Tati te iubeşte mult!

Băiatul meu a împlinit 10 ani, ceea ce nu mă face deloc bătrân, ci dimpotrivă. Savurând copilăria acestor piticuţi, parcă devin şi eu niţeluş mai proaspăt. Dar ce să mai zică străbunicul lui? M-a rugat să fac o însemnare de ziua lui Mircea şi îl ascult acum, ca un nepoţel ascultător, chiar dacă o fac mai târziu. A trebuit între timp să găsesc poezia cu care, pe când era mai micuţ, îl adormeam seara pe marele căpitan. Pe vremea aceea el nu putea spune "căpitan" şi spunea "pichitan" şi aşa i-a rămas numele. La fiecare culcare, la sfârşitul fiecărei poveşti, i-am spus "să ştii că tata te iubeşte mult!".

La mulţi ani, viteazule, acum te-ai făcut mare şi nu mai ai chef de poezii la nani. Dar lasă, că peste o vreme îţi vei aminti cu plăcere.

Cântec de adormit Pichitanul

Când sunetele zilei s-au topit
Şi noaptea a alunecat în casă,
Tu, voinicelul meu, te-ai liniştit
Şi sper că ai avut o zi frumoasă

În jocul tău ai fost cuceritor,
Istoria ţi s-a-nchinat, completă,
Şi-ai devenit, în mod uluitor,
Cel mai viteaz copil de pe planetă

După atâtea aventuri ca-n basme,
Dintr-un voinic magnific şi rebel,
Dintr-un erou al marilor fantasme,
Te-ai transformat, din nou, în băieţel

Ai fost uriaş cu mantie cerească
Din aurori de aur şi smarald
Şi, iată, te-a primit să te-odihnească
Pătuţul tău cel moale şi cel cald

Şi-ţi aminteşti că-n pofta ta de viaţă
Ai mai făcut şi unele prostii,
Dar nu-i nimic, copiii-aşa învaţă
Şi tati te iubeşte orice-ar fi

Chiar când te lauzi şi eşti gură-spartă
Sau când eşti mic şi neajutorat
Tăticul te iubeşte şi te iartă
Şi te-ngrijeşte să devii bărbat

Dar şi când forţa ta va rupe gratii
Şi vei cânta al libertăţii tril
Tu vei rămâne tot băiatul tatii,
Te voi iubi şi-atunci ca pe-un copil

Căci ne-ntrerupt, uşor, ca apa morii,
Trec anii liniştiţi şi uniformi,
Visează deci, închide ochişorii
Şi, până mâine dimineaţă, dormi

Şi-n visul tău străluminat de lună,
Ca pe o vrajă veche dintr-un cult,
Să-ţi aminteşti şi vorba: Noapte bună,
Să ştii că tata te iubeşte mult!

Tati, 2003

Gândul unei alte Românii

Să citim împreună un text de Emil Cioran, nu doar pentru că suntem la centenar, ci pentru că este acum chiar mai actual decât atunci când l-a scris, imediat după Revoluţie, şi ne priveşte pe noi toţi. Este un scurt fragment din "Schimbarea la faţă a României" (Humanitas, 1990), în care marele scriitor se dovedeşte optimist. Speră că, în ciuda înţelepciunii şi raţionalităţii, ceva ne va face să devenim înţelepţi şi raţionali.

"Dacă România nu ţinteşte înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această ţară într-un trecut de umilinţe şi un prezent de compromisuri nu se va răzbuna în voinţa de afirmare şi de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În umbră a trait, în umbră va muri! Dar dacă forţele ei subterane, care trebuie să existe şi pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conţinuturi şi cu alt contur? Nu vom fi atunci îndreptăţiţi să aşteptăm splendoarea unui destin, ce în trecut nici măcar în transparenţa iluziilor noastre nu ni s-a revelat? 

Vitalitatea României va trebui să-şi găsească odata o expresie, deoarece ne-am înjosit prea mult în trecutul şi prezentul nostru pentru ca, într-o explozie, să nu ne trăim o adevarată metamorfoză. Am fost totdeauna pesimist cînd am vorbit de România; dar cred că viaţa este destul de iraţională ca să înfrîngă un ireparabil al istoriei şi al destinului nostru. În momentul cînd aş fi convins că posibilitatea unei schimbări la faţă a României este o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista. Întreaga noastră misiune politică şi spirituală trebuie să se reducă la voinţa încordată a unei schimbări la faţă, la trăirea exasperată şi dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viaţă. Dacă înţelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toţii pe loc. Dar instinctul, pasiunea şi elanul nostru profetic de la toţi pot sa înveţe ceva, numai de la înţelepţi nu. Existenţa noastră nu poate primi un sens decît de la un salt, de la un salt definitiv şi esenţial.  

O voinţă totală de transformare n-a existat niciodată la noi, nemulţumirea cu destinul şi condiţia noastră n-a depăşit forma aproximativă a unei atitudini sceptice. Scepticismul este întîia treaptă în scara unui proces de transformare, este întîiul element care ne dă conştiinţa destinului nostru. Prin el putem fi în afară de noi înşine, pentru a ne măsura forţele şi a ne determina o poziţie. Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăşi această primă formă, din a ne fixa în spectatori comozi ai inerţiei noastre, din a ne fi gustat ironic agonia. Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiţie şi se risipeste într-o autoironie facilă şi sterilă. 

M-a revoltat totdeauna absenţa dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferenţă spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toţi împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine ştie dacă, prin acele mari conversiuni morale ce se întîmplă numai pe culmi, astăzi n-am fi trecut pragul istoriei? Românii n-au devenit până acum pozitivi şi creatori, deoarece în procesul de autodepăşire şi de autonegaţie ei n-au urcat decît o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a ardorii noastre, pentru ca viaţa să devină foc, elanul nostru vibraţie infinită şi toate ruinele noastre simple amintiri. Ar trebui cu toţii să ne gîndim solemn la această realitate: România este o ţară fără profeţi, adică o ţară în care nimeni n-a trăit realităţi viitoare ca prezente efective, ca actualităţi vii şi imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei meniri. Şi ar trebui ca, în acest gînd solemn, să juram a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăacărăm într-o altă viziune şi în noi gîndul unei alte Românii să fie singurul nostru gînd. 

A continua consecvenţi liniei istoriei noastre este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice, ci de o transformare în temeliile vieţii noastre. Va trebui să renunţăm la lucidităţile care ne revelează atîtea imposibilităţi, pentru ca orbi să cucerim lumina de care ne-au înstrăinat aceste lucidităţi."

Apr 11, 2011

Acum şi mereu

Dacă nu am avea conştiinţă, problema căutării fericirii ar fi rezolvată a priori. Nu ar trebui nici măcar să ne gândim la ea. Am trăi într-un prezent perpetuu, care, dacă se întâmplă să conţină durere, totuşi nu conţine suferinţă. Conştiinţa umană este cea care plasează într-un timp ciclic, permanent, reversibil, toate problemele trecătoare ale omului. Ea îl transformă pe cel care a furat într-un hoţ. Ea îl transformă pe cel care a izbutit într-un învingător. Ea transformă o pierdere într-o tragedie, dar şi o oră de iubire în ceva mai valoros decât nemurirea. Căutarea fericirii poate însemna aşadar sau evitarea conştiinţei, sau satisfacerea ei, integrarea problemelor acesteia.

Putem spune deci că fericirea se află în prezent, aşa cum arată şi îndeamnă un guru al domeniului, Ekhart Tolle: „Folosiţi-vă pe deplin simţurile. Trăiţi în locul în care vă aflaţi. Uitaţi-vă în jur. Priviţi, nu interpretaţi. Vedeţi lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţi prezenţa tăcută a fiecărui lucru. Conştientizaţi spaţiul care le permite tuturor lucrurilor să existe. Ascultaţi sunetele, nu faceţi aprecieri despre ele. Ascultaţi liniştea din spatele sunetelor. Atingeţi ceva, orice, simţiţi şi acceptaţi prezenţa Fiinţei. Observaţi-vă ritmul respiraţiei; simţiţi aerul cum intră şi iese, simţiţi energia vitală din corp. Permiteţi-le tuturor lucrurilor să existe, cu şi fără dvs. Acceptaţi însuşirile tuturor lucrurilor. Pătrundeţi mai adânc în Clipa de acum.”

Dar fericirea se află, în acelaşi timp, în scopul pe care viaţa noastră îl dobândeşte, aşa cum arată Viktor Frankl, om de ştiinţă, autor, supravieţuitor al lagărelor naziste: „Preocuparea primordială a omului nu este aceea de a obţine plăcere ori de a evita durerea, ci aceea de a găsi semnificaţie pentru viaţa sa. De aceea oamenii sunt gata să sufere, cu condiţia să fie siguri că suferinţa lor are un scop.”

Apr 10, 2011

Rugăciunea care au învăţat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos

Antim Ivireanul ne explică, în acest text vechi de trei sute de ani, cum trebuie înţeleasă Rugăciunea Domnească, astfel încât, spunând-o, creştinul nu doar să rostească vorbe fără prea mult înţeles, ci să-şi poată îndrepta cugetul şi inima spre înţelesul mai adânc al adresării către Dumnezeu. Interpretarea sfântului nu satisface nevoia de înţelegere a omului de azi, făcând apel exclusiv la Noul Testament. Dar limbajul vechi este fermecător! Capetele înseamnă capitole, în rest toate cuvintele sunt actuale, o minunată probă de rezistenţă a limbii române pe tărâmul religios.
  
Tatăl nostru carele eşti în ceriuri. Aicea ne învaţă să ştim cum că n-avem alt tată făru numai pre Dumnezeu cel din ceriuri, precum la Matheiu, în 25 de capete zice: Şi tată să nu chiemaţi voi pre pământ, pentru că unul iaste Tatăl vostru cel din ceriuri.

Sfinţească-se numele tău. Numele lui Dumnezeu să sfinţéşte cu lucrurile şi cu faptele céle bune, precum la Matheiu, cap 5 zice: Într-acesta chip să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre céle bune şi să slăvească pre Tatăl vostru cel din ceriuri.

Să vie împărăţiia ta. Aicea să roagă sufletul să-şi trimiţă Dumnezeu împărăţiia, adecă ajutorul şi dreptatea, ca să-l păzească curat şi nebântuit de putéria păcatului, dupre cum apostolul cătră romani în 6 capete zice: Să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţ întru pohtele lui.

Fie voia ta, cum în ceriu, aşa şi pre pământ. La această cérere rugăm pre Dumnezeu ca să i să plinească voia pre pământ ca şi în ceriu, adecă precum îngerii în ceriuri să supun voei lui Dumnezeu, spre toate lucrurile, fărde nici o îndoire, într-acesta chip şi pre pământ să să pléce lui şi oamenii, dupe cum zice Pavel în 2 capete cătră filipiséni: Întru numele lui Iisus Hristos tot genunchiul să va pleca cereştilor şi pământeştilor şi celor de supt pământ.

Pâinea noastră cea din toate zilele dă-ne-o noao astăzi. Cu această rugăciune cérem mai vârtos de la Dumnezeu hrana cea preste fire a sufletului, carea iaste cuvântul lui Dumnezeu, după cum la Matheiu, cap 4 zice: Nu numai cu pâine va trăi omul, ce cu tot cuvântul ce iase din rostul lui Dumnezeu.

Şi iartă noao greşalele noastre, cum şi noi ertăm greşiţilor noştri. Această rugăciune ne îndemnează mai mult să ertăm greşalele celor ce ne greşésc noao, ca şi Dumnezeu să iarte păcatele noastre céle ce în toată vrémea greşim de pre cum la Matheiu în 6 capete zice: Lăsaţi şi să va lăsa voao.

Şi nu ne duce pre noi în ispită. Prin rugăciunea aceasta cérem de la Dumnezeu să nu ne ducă la ispita lumii şi a diavolului şi a trupului, pentru că într-acéste trei ispite să cuprinde tot féliul de ispită. Ci păzindu-ne de acéstia, vom fi păziţi de toată altă ispită.

Ce izbăvéşte pre noi de cel rău. Cu această rugăciune cérem de la Dumnezeu să ne mântuiască de tot răul şi de tot păcatul; şi mai ales ne rugăm să izgonească de la noi tot vrajmaşul sufletesc în vrémea morţii.

Că a ta iaste împărăţiia şi putéria şi slava în véci. Amin. Cu acéste cuvinte ne încredinţează cum că de câte am rugat pre Dumnezeu Tatăl cu credinţă curată şi cu nădéjde, de nevoia lui, ca un împărat putérnic, ni le va da, precum la Ioan în 14 capete zice: Şi ori câte veţi cére întru numele mieu, aceasta voiu face.”

Apr 7, 2011

Replici memorabile

O mini-colecţie de replici din filme pe gustul meu. Inteligente, semnificative, distractive, memorabile. Nu le caut pe cele neapărat celebre sau din topuri. Acestea se găsesc într-o listă specială. Mai degrabă cele pour les connaisseurs


Această postare va fi actulizată în zilele ce urmează. Îmi propun o normă: una pe film. Altfel, dintr-unele filme aş putea lua tot scenariul cu copy-paste. Orice propuneri prind bine!

Die Hard
Bruce Willis
(În plin război cu teroriştii, se strecoară prin instalaţia de aerisire, la lumina brichetei şi îşi aminteşte invitaţia soţiei
Come out to the coast, we'll get together, have a few laughs...

Jungle Book
J. Pat O'Malley, Verna Felton
-Espirit de Corps. That's the way I earned my commission in the Majarajah's Fifth Pachyderm Brigade. Back in '88 it was. Or... or was it?
-Here it comes. The Victoria Cross bit again.
-It was then I received the Victoria Cross for bravery above and beyond the call of duty. Ha ha! Those were the days. Discipline! Discipline was the thing! Builds character, and all that sort of thing, you know. 

The Pink Panther Strikes Again (1976)
Peter Sellers
Of course it won't be easy; nothing worthwhile ever is. That is why I have always failed where others have succeeded.

Secretul lui Bachus
Ştefan Mihăilescu Brăila, Emil Hossu
-Aş putea-ndrăzni să am curajul de-a cuteza...
-Dar vă rog!
-...să vă invit la un mic local... ceva modest, intim... mai vorbim, mai analizăm, chestii, socoteli.

You've Got Mail 
Tom Hanks
The Godfather is the I-ching. The Godfather is the sum of all wisdom. The Godfather is the answer to any question. What should I pack for my summer vacation? "Leave the gun, take the cannoli." What day of the week is it? "Monday, Tuesday, Thursday, Wednesday".

Zorba grecul
Anthony Quinn
God has a very big heart but there is one sin he will not forgive: if a woman calls a man to her bed and he will not go. I know because a very wise old Turk told me.

Inglorious Basterds
Brad Pitt
Sgt. Hugo Stiglitz? Lt. Aldo Raine. These are the Basterds, ever heard of us? We just wanted to say we're a big fan of your work. When it comes to killing Nazis. I think you show great talent. And I pride myself on having an eye for that kind of talent. But your status as a Nazi killer is still amateur. We all come here to see if you wanna go pro.

Asfalt tango
Constantin Cotimanis
Alo, alo, alooo, ce faş m'? De câte ori să-ţi spun, bă, că asta e maşina mea proprietate personală, ă? Aici io sunt Ceauşescu! S-a-nţeles? Te-ai atins de maşinuţă, te-ating la muzicuţă, băi...!

The Pursuit of Happyness
Will Smith
This part of my life... this part right here... This part is called "being stupid".

Bruce Almighty (Dumnezeu pentru o zi)
Morgan Freeman, Jim Carrey
-Bruce... I'm God.
-Bingo! Yahtzee! Is that your final answer? Our survey says... God! Bing bing bing bing bing! Well, it was nice to meet you, God. Thank you for the Grand Canyon, and good luck with the Apocalypse. Oh, and by the way, you suck!

Buletin de Bucureşti
Catrinel Dumitrescu, Geo Saizescu, Mircea Diaconu
-Dar părăsirea de domiciliu?
-Perfect! Acesta-i un motiv serios! Îmi pot şi eu construi pledoaria: sărmana femeie..., cu ochii la uşă..., îşi aşteaptă soţul iubit..., iar el... bestia! Etcetera, etcetera! Adresa!
-Ştiţi, noi nu avem un domiciliu stabil.

Lista lui Schindler
Liam Neeson, Ralph Fiennes
-That's what the Emperor said. A man steals something, he's brought in before the Emperor, he throws himself down on the ground. He begs for his life, he knows he's going to die. And the Emperor... pardons him. This worthless man, he lets him go.
-I think you are drunk.
-That's power, Amon. That is power.

Nea Mărin miliardar
Jean Constantin, Petre Lupu
-Fac prinsoare c-a avut centură neagră!
-Da, chief, i-am recunoscut stilul: nicoroticava!
-Ni-co-ro-ti-ca-va!
-Lucrează fulgerător, chief!

Maradona by Kusturica
Diego Armando Maradona
Mira que Havelange estuve veinte años sin que Brasil sale campeon. E tu sabes porque? Porque El de arriba es justo. El Barba es justo!

Law Abiding Citizen
Gerard Butler
I'm gonna pull the whole thing down. I'm gonna bring the whole fuckin' diseased, corrupt temple down on your head. It's gonna be biblical!

Filantropica
Gheorghe Dinică
Vă e milă? V-am luat banii!

The Hours
Meryl Streep (Clarisa)
Ştii acel sentiment că totul e posibil? Şi mă gândesc: deci acesta este începutul fericirii. Acum începe. Şi negreşit va creşte cu timpul. Niciodată nu mi-am dat seama că nu a fost începutul: a fost fericirea. În acel moment. Chiar atunci! (traducerea mea, Mihai Cuza)

Operaţiunea Monstrul
Toma Caragiu, Octavian Cotescu
-Rotativa Mepps comet size!
-Nu, nu. Rotativă-n septembrie? În Deltă? Pe Corciovata? La ora 10? Noo, un Efzett 18!
-Forfacu de 22 centimetri, forfacu! Doctorul Barbillon, în vestita lui carte „Cum se poate prinde peştele mic cu unelte mari”, face următoarele precizări: „Efzett 18 în niciun caz!”.

Forrest Gump
Afemo Omilami, Tom Hanks
-Gump! What's your sole purpose in this army?
-To do whatever you tell me, drill sergeant!
-God damn it, Gump! You're a god damn genius! This is the most outstanding answer I have ever heard. You must have a goddamn I.Q. of 160. You are goddamn gifted, Private Gump. Listen up, people...

Casablanca
Humphrey Bogart (Rick)
Of all the gin joints, in all the towns, in all the world, she walks into mine!

Rocky Balboa
Sylvester Stallone
Let me tell you something you already know. The world ain't all sunshine and rainbows. It's a very mean and nasty place and I don't care how tough you are it will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me, or nobody is gonna hit as hard as life. But it ain't about how hard ya hit. It's about how hard you can get hit and keep moving forward. How much you can take and keep moving forward. That's how winning is done!

BD la munte şi la mare
George Mihăiţă
S-a urcat după o vrabie sus şi nu mai putea să se dea jos. Săraca! Permiteţi-mi să mă prezint: brigadier silvic Haralambie Harpalete! Zât!

Any Given Sunday
Al Pacino
You find out life's this game of inches, so is football. Because in either game - life or football - the margin for error is so small. I mean, one half a step too late or too early and you don't quite make it. One half second too slow, too fast and you don't quite catch it. The inches we need are everywhere around us. They're in every break of the game, every minute, every second. On this team we fight for that inch. On this team we tear ourselves and everyone else around us to pieces for that inch. We claw with our fingernails for that inch. Because we know when add up all those inches, that's gonna make the fucking difference between winning and losing!

Fight Club
Brad Pitt
Welcome to Fight Club!
The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club.
The second rule of Fight Club is: you DO NOT talk about Fight Club!
Third rule of Fight Club: if someone yells "stop!", goes limp, or taps out, the fight is over.
Fourth rule: only two guys to a fight.
Fifth rule: one fight at a time, fellas.
Sixth rule: the fights are bare knuckle. No shirt, no shoes, no weapons.
Seventh rule: fights will go on as long as they have to.
And the eighth and final rule: if this is your first time at Fight Club, you have to fight.

The Negotiator
Samuel L. Jackson
A quick lesson in lying. See, this is what us real cops do: We study liars. Example: If I ask you a question about something visual, like your favorite color, your eyes go up and to the left. Neurophysiology tells us your eyes go in that direction, because you're accessing the visual cortex. So you're telling the truth. If your eyes go up and right, you're accessing the brain's creative centers and we know you're full of shit. 

Apr 6, 2011

Deosebire de educaţie

Una dintre deosebirile care mie mi se par esenţiale între România şi Anglia ţine de învăţământ. La noi, a învăţa o lecţie înseamnă a memora un text. Dacă eşti în stare, atunci când te ascultă, să repeţi papagaliceşte ce scrie în carte sau caiet, iei o notă foarte bună. Acea notă reprezintă... ce?

În Anglia, dacă repeţi ce scrie în carte sau ce-a spus profesorul, se consideră plagiat şi eşti pedepsit, sancţiunile mergând până la exmatriculare sau, în cazul unor examene de an, chiar şi până la sancţiuni penale.

Faptul că ai copiat din carte sau ai reţinut ce scrie acolo şi ai reprodus întocmai, nu are nicio importanţă. Tot fraudă se numeşte.

Mai departe ar urma întrebarea principală: dar ce fac englezii în şcoală, dacă nu se ocupă cu împrumutat idei pentru examene? Ceva ce nouă ne lipseşte, bineînţeles.

Lucrările scrise se ocupă în general studii de caz, jurnale de învăţare sau de cercetare, rapoarte de cercetare şi aşa mai departe. Elevul sau studentul trebuie să demonstreze că ştie să scrie, într-o manieră proprie, că stăpâneşte un context teoretic (ceea ce reiese din abordare, din ceea ce se numeşte "cadru conceptual"), că foloseşte o bibliografie esenţială (să ştie deci să caute şi să folosească literatura, nicidecum să facă paradă de memorie) şi, în genere, că e capabil de o contribuţie valoroasă în domeniul respectiv.

Urmează apoi examenele, care seamănă cu ceea ce ştim noi de la licenţă sau de la bac. Şi, fireşte, mai sunt lucrările practice.

Aşadar, într-un sistem de învăţământ eşti obligat să gândeşti, în celălalt aproape că ţi se interzice. Într-un sistem eşti educat să te afirmi intelectual, în celălalt eşti dresat să-i maimuţăreşti pe intelectuali. Un sitem produce valoare, în vreme ce altul o inhibă.

Apr 3, 2011

Un club special

Magnolia din Cişmigiu e înflorită. Am observat că există un soi de oameni care se opresc să o fotografieze sau să se fotografieze cu ea. Şi am stat să mă gândesc ce fel de oameni sunt aceştia, pentru că mie îmi plac oamenii în general, dar afinităţi am cu foarte puţini. Cred că mi-ar plăcea să pot spune că fac parte din clubul celor cărora li se pare interesant să fotografieze magnolia din Cişmigiu.

Apr 2, 2011

Atenţie la atenţie

Marketing social de elită: nu este un simplu clip publicitar, ci o bijuterie a marketingului social. E imposibil să nu conştientizezi ceva despre cum îţi lucrează mintea. Devii atent la atenţie.



Apr 1, 2011

Gustul amar al demnităţii

ştire amară de azi ne anunţă că "o bătrânică din Rusia a murit de ruşine, la propriu, după ce a fost prinsă furând dintr-un magazin. Femeia de 70 de ani a suferit un atac după ce paznicii au descoperit că, pe lângă produsele din coş, a mai băgat şi în buzunar nişte pacheţele cu brânză."

Exact acelaşi lucru s-a petrecut, în urmă cu 15 ani, în Bulgaria. O bătrânică a murit atunci după ce furase un pachet de biscuiţi. Ştirea a făcut atunci înconjurul pământului, fotografia bătrânei a apărut în toată presa mondială.

Din pensia de atunci, bătrâna îşi permitea să mănânce un pachet de biscuiţi pe zi. Tragic era faptul că, atunci când n-a mai avut bani, în urma acelei teribile crize bulgare, s-a dus să fure exact pachetul ei de biscuiţi, nu altceva. Nu au apucat s-o controleze, dar gândul că ar putea fi prinsă cu pachetul de biscuiţi în sacoşă a ucis-o.

Un astfel de fapt divers care dă seama în întregime de drama lumii în care trăim rămâne foarte rapid o veche ştire de ziar şi se uită. În 1996, poetul Adrian Păunescu a scris o poezie în memoria bătrânei care a plătit cu viaţa un pachet de biscuiţi. Aceea a rămas. O redau şi eu aici.

Ce mi se pare cu adevărat de reţinut din aceste poveşti nu este condiţia sărăciei, nici faptul că politicienii distrug cu nonşalanţă, de multe ori, vieţi nevinovate de situaţia financiară a planetei, ci faptul că, la limita ultimă a vieţii, pentru o bătrânică pe care nimeni nu mai dă doi bani, demnitatea umană şi ruşinea de a provoca un rău cât de mic sunt mai importante chiar decât supravieţuirea. Mai mare nobleţe umană decât aceasta nu se poate închipui.

Un pachet de biscuiţi

Nu ştiu dacă aţi aflat cu toţii,
oamenii milostivi şi înstăriţi,
De bătrâna ce-a furat de foame
un banal pachet de biscuiţi.

Ea de-acolo-şi cumpăra, sărmana,
ieftin alimentul preferat
Până când, cu preţurile astea,
n-a mai avut bani şi l-a furat.

Nu ştia să mintă şi să fure,
a trăit în cinste din puţin
Şi-au văzut-o că e speriată,
parcă o muncea un gând străin

Nici n-au apucat s-o controleze,
că s-a şi predat ca într-un şoc
Şi înnebunită de ruşine
a căzut şi a murit pe loc.

Totuşi cât de rea eşti, soro lume,
Ce cumplit spectacol îţi permiţi
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiţi.

S-au furat averi de miliarde,
ţări întregi au fost făcute praf,
Nici n-ar fi mai potrivită siglă
decât o ruină şi un jaf

Iar acei ce le-au furat pe toate
dau din cap profund dezamăgiţi
Că bătrana a murit umilă
pentru un pachet de biscuiţi.

Adrian Păunescu
There was an error in this gadget