Apr 11, 2011

Acum şi mereu

Dacă nu am avea conştiinţă, problema căutării fericirii ar fi rezolvată a priori. Nu ar trebui nici măcar să ne gândim la ea. Am trăi într-un prezent perpetuu, care, dacă se întâmplă să conţină durere, totuşi nu conţine suferinţă. Conştiinţa umană este cea care plasează într-un timp ciclic, permanent, reversibil, toate problemele trecătoare ale omului. Ea îl transformă pe cel care a furat într-un hoţ. Ea îl transformă pe cel care a izbutit într-un învingător. Ea transformă o pierdere într-o tragedie, dar şi o oră de iubire în ceva mai valoros decât nemurirea. Căutarea fericirii poate însemna aşadar sau evitarea conştiinţei, sau satisfacerea ei, integrarea problemelor acesteia.

Putem spune deci că fericirea se află în prezent, aşa cum arată şi îndeamnă un guru al domeniului, Ekhart Tolle: „Folosiţi-vă pe deplin simţurile. Trăiţi în locul în care vă aflaţi. Uitaţi-vă în jur. Priviţi, nu interpretaţi. Vedeţi lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţi prezenţa tăcută a fiecărui lucru. Conştientizaţi spaţiul care le permite tuturor lucrurilor să existe. Ascultaţi sunetele, nu faceţi aprecieri despre ele. Ascultaţi liniştea din spatele sunetelor. Atingeţi ceva, orice, simţiţi şi acceptaţi prezenţa Fiinţei. Observaţi-vă ritmul respiraţiei; simţiţi aerul cum intră şi iese, simţiţi energia vitală din corp. Permiteţi-le tuturor lucrurilor să existe, cu şi fără dvs. Acceptaţi însuşirile tuturor lucrurilor. Pătrundeţi mai adânc în Clipa de acum.”

Dar fericirea se află, în acelaşi timp, în scopul pe care viaţa noastră îl dobândeşte, aşa cum arată Viktor Frankl, om de ştiinţă, autor, supravieţuitor al lagărelor naziste: „Preocuparea primordială a omului nu este aceea de a obţine plăcere ori de a evita durerea, ci aceea de a găsi semnificaţie pentru viaţa sa. De aceea oamenii sunt gata să sufere, cu condiţia să fie siguri că suferinţa lor are un scop.”
There was an error in this gadget