Apr 6, 2011

Deosebire de educaţie

Una dintre deosebirile care mie mi se par esenţiale între România şi Anglia ţine de învăţământ. La noi, a învăţa o lecţie înseamnă a memora un text. Dacă eşti în stare, atunci când te ascultă, să repeţi papagaliceşte ce scrie în carte sau caiet, iei o notă foarte bună. Acea notă reprezintă... ce?

În Anglia, dacă repeţi ce scrie în carte sau ce-a spus profesorul, se consideră plagiat şi eşti pedepsit, sancţiunile mergând până la exmatriculare sau, în cazul unor examene de an, chiar şi până la sancţiuni penale.

Faptul că ai copiat din carte sau ai reţinut ce scrie acolo şi ai reprodus întocmai, nu are nicio importanţă. Tot fraudă se numeşte.

Mai departe ar urma întrebarea principală: dar ce fac englezii în şcoală, dacă nu se ocupă cu împrumutat idei pentru examene? Ceva ce nouă ne lipseşte, bineînţeles.

Lucrările scrise se ocupă în general studii de caz, jurnale de învăţare sau de cercetare, rapoarte de cercetare şi aşa mai departe. Elevul sau studentul trebuie să demonstreze că ştie să scrie, într-o manieră proprie, că stăpâneşte un context teoretic (ceea ce reiese din abordare, din ceea ce se numeşte "cadru conceptual"), că foloseşte o bibliografie esenţială (să ştie deci să caute şi să folosească literatura, nicidecum să facă paradă de memorie) şi, în genere, că e capabil de o contribuţie valoroasă în domeniul respectiv.

Urmează apoi examenele, care seamănă cu ceea ce ştim noi de la licenţă sau de la bac. Şi, fireşte, mai sunt lucrările practice.

Aşadar, într-un sistem de învăţământ eşti obligat să gândeşti, în celălalt aproape că ţi se interzice. Într-un sistem eşti educat să te afirmi intelectual, în celălalt eşti dresat să-i maimuţăreşti pe intelectuali. Un sitem produce valoare, în vreme ce altul o inhibă.
There was an error in this gadget