Apr 14, 2011

Un "zât" scurt, din telecomandă!

Shimon Peres, unul dintre oamenii de stat importanţi ai lumii, premier şi preşedinte al Israelului şi laureat al Premiului Nobel şi aşa mai departe, făcea observaţia ascuţită că televiziunea face dictatura imposibilă şi democraţia insuportabilă. La noi, a reuşit numai în al doilea demers.

I-auzi la ei: Puiu, Pepe, Prostănacu, Moni, Guşă, Iri, Tatoiu, Băse, Jiji, Tălmăcean, Bercea, Bote, Mutu, Meme, Mumu, Mimi, Sânzi, Crudu, Tonciu, Zăvoranca, piţipoanca, fofoloanca, Păsărina, Hara, Hrebe, Bebe, Ţuţu, Piţi, Salam, Plăcintă, Cotoi, Muia, Laba, Nuţi, Măruţă, Guţă, puţă, ia eject, bă, gata! Te ia capul cu ăştia. De când am ajuns aşa de plictisiţi încât să căscăm gura la toate panaramele? Ne obligă cineva să ştim toate vâlvele şi bâlbele, balivernele şi scornelile, senzaţiile şi excitaţiile unora de la care nu-i nimic de învăţat?

"Shakespeare la toată lumea!", striga într-o librărie un personaj bogat dintr-o comedie mai veche. Umorul exclamaţiei vine de acolo că, pe poziţia sintactică a unei băuturi, a aşezat cel mai mare nume al culturii europene. Shakespeare nu e pentru toată lumea! Shakespeare este pentru puţini, dar este pentru totdeauna, în vreme ce flatulenţele intelectuale ale televiziunilor durează câteva ore, risipindu-se, efemer, în aerul din ce în ce mai impur al următoarei dimineţi.

Dar nu este marea cultură neapărat singura alternativă la interesul perisabil pentru vedete. Există seriale bune, există filme nemaipomenit de bune, există documentare care lasă în minte valoare pentru întreaga viaţă. Există capacitatea noastră de a alege. 
There was an error in this gadget