Apr 15, 2011

Proştii continentului

Locul culturii în societatea europeană poate fi studiat din unghiuri diferite, cum ar fi numărul de persoane care lucrează ca scriitori sau artişti (mai concret: autori, jurnalişti, sculptori, pictori, compozitori, muzicieni, cântăreţi, coregrafi, dansatori, actori, regizori şi alţii), procentul de studenţi care studiază artele (artele plastice, muzica şi artele spectacolului, tehnici audio-vizuale şi de producţie mass-media, design, învăţământ aptitudinal etc.) sau preţul bunurilor culturale.

Statisticile Uniunii Europene arată că, în 2009, 1,5 milioane de oameni lucrau ca scriitori sau artiştiechivalentul a 0,7% din totalul locurilor de muncă. Cei mai mulţi lucrează în Germania (330.000), Marea Britanie (200.000), Franţa (180.000), Italia (120.000), Olanda (110.000) şi Spania (100.000). Acestea sunt, în acelaşi timp, statele cu economii puternice şi cele care-şi permit luxul culturii. Dar nu cumva ele sunt puternice tocmai pentru că îşi doresc, investesc şi urmăresc să obţină cultură?

Ca procent, Finlanda şi Suedia au cea mai mare cotă de scriitori sau artişti în ocuparea totală (1,5%), iar România, ţara noastră cu învăţământ de calitate, cu nivel de cultură mare, cu şcoală serioasă, nu ca inculţii de occidentali, are, bineînţeles, cea mai mică ocupare pentru astfel de oameni (amintind de profesorul Ovidiu Gorea, personajul din „Filantropica”). 0,1% e procentul nostru.

Nu doar că ne facem de râs în faţa Europei cu un aşa nivel de interes pentru cultură: facem de râs Europa! Cifrele pure şi dure ne pun în faţa unei oglinzi care nu mai deformeză realitatea: deştepţi cum suntem, luaţi individual, per ansamblu suntem proştii continentului!

În cursul anului universitar 2007-2008, 725.000 de elevi, sau 3,8% din toţi elevii de curs superior din UE-27, au studiat artele. Marea Britanie (6,8%), Irlanda (6,6%), Finlanda (5,6%) şi Cipru (5,5%) au înregistrat cele mai mari cote de studenţi în domeniul artelor. Nu e nevoie să mai spunem că suntem, şi la acest capitol, pe ultimul loc, ce-i drept, la egalitate cu Polonia, dar care, ca număr efectiv de stundeţi, are totuşi dublu faţă de noi.

Încă un fapt divers, privitor la cultura de masă: avem cele mai mari creşteri din Europa, la mare distanţă faţă de restul statelor membre, la... preţul ziarelor, în raport cu puterea de cumpărare. Mizerabilele noastre de ziare, proaste, dar scumpe!
There was an error in this gadget