Apr 19, 2011

Salutări din viitor

Duminică am făcut o mică aventură prin centrul vechi. Am vrut să vedem căror fapte, oameni şi locuri le datorăm statutul de capitală. Aşa am nimerit la Curtea Veche. Am întâlnit stafia lui Ţepeş prin subsoluri şi nu părea deloc atât de diavolesc pe cât se povesteşte. Mircea, în tot cazul, a fost încântat de întoarcerea în timpul cavalerismului medieval. Se pare că tot un Mircea, voievod al Ţării Româneşti, a construit-o, într-o vreme în care împrejurimile arătau cu totul şi cu totul altfel. E posibil să fi fost Vlad Ţepeş, care a consemnat pentru prima dată existenţa Bucureştilor, e posibil să fi fost altcineva...

Vizitarea unui loc încărcat de istorie are întotdeauna farmecul ei, te pune pe gânduri, ca şi cum ai intra într-o capsulă a timpului pentru câteva momente şi ai călători în trecut. Dar când trecutul se află sub tine, în locul unde trăieşti, când se află, cum e cazul meu, la câteva sute de metri de locul naşterii, când locuieşti efectiv pe straturi grele de istorie, ai sentimentul straniu că acea istorie este reală şi se desfăşoară în vreme ce noi trăim de fapt în viitor.

Din acest viitor în care ne-am aflat duminică, tată şi fiu, am salutat marile vremuri ale întemeierii noastre şi ne-am bucurat să le aducem un omagiu în calitate de români. Tot aşa, considerând modul nostru unic de a ne dispreţui ca naţiune, ne-am bucura şi noi dacă am primi, din viitor, salutul unor urmaşi care s-ar chema tot români, s-ar simţi acasă în oraşul lor şi s-ar duce într-o duminică de primăvară să se închine la Biserica Domnească.






There was an error in this gadget