Apr 13, 2011

Tati te iubeşte mult!

Băiatul meu a împlinit 10 ani, ceea ce nu mă face deloc bătrân, ci dimpotrivă. Savurând copilăria acestor piticuţi, parcă devin şi eu niţeluş mai proaspăt. Dar ce să mai zică străbunicul lui? M-a rugat să fac o însemnare de ziua lui Mircea şi îl ascult acum, ca un nepoţel ascultător, chiar dacă o fac mai târziu. A trebuit între timp să găsesc poezia cu care, pe când era mai micuţ, îl adormeam seara pe marele căpitan. Pe vremea aceea el nu putea spune "căpitan" şi spunea "pichitan" şi aşa i-a rămas numele. La fiecare culcare, la sfârşitul fiecărei poveşti, i-am spus "să ştii că tata te iubeşte mult!".

La mulţi ani, viteazule, acum te-ai făcut mare şi nu mai ai chef de poezii la nani. Dar lasă, că peste o vreme îţi vei aminti cu plăcere.

Cântec de adormit Pichitanul

Când sunetele zilei s-au topit
Şi noaptea a alunecat în casă,
Tu, voinicelul meu, te-ai liniştit
Şi sper că ai avut o zi frumoasă

În jocul tău ai fost cuceritor,
Istoria ţi s-a-nchinat, completă,
Şi-ai devenit, în mod uluitor,
Cel mai viteaz copil de pe planetă

După atâtea aventuri ca-n basme,
Dintr-un voinic magnific şi rebel,
Dintr-un erou al marilor fantasme,
Te-ai transformat, din nou, în băieţel

Ai fost uriaş cu mantie cerească
Din aurori de aur şi smarald
Şi, iată, te-a primit să te-odihnească
Pătuţul tău cel moale şi cel cald

Şi-ţi aminteşti că-n pofta ta de viaţă
Ai mai făcut şi unele prostii,
Dar nu-i nimic, copiii-aşa învaţă
Şi tati te iubeşte orice-ar fi

Chiar când te lauzi şi eşti gură-spartă
Sau când eşti mic şi neajutorat
Tăticul te iubeşte şi te iartă
Şi te-ngrijeşte să devii bărbat

Dar şi când forţa ta va rupe gratii
Şi vei cânta al libertăţii tril
Tu vei rămâne tot băiatul tatii,
Te voi iubi şi-atunci ca pe-un copil

Căci ne-ntrerupt, uşor, ca apa morii,
Trec anii liniştiţi şi uniformi,
Visează deci, închide ochişorii
Şi, până mâine dimineaţă, dormi

Şi-n visul tău străluminat de lună,
Ca pe o vrajă veche dintr-un cult,
Să-ţi aminteşti şi vorba: Noapte bună,
Să ştii că tata te iubeşte mult!

Tati, 2003
There was an error in this gadget