May 26, 2011

De pe vremuri adunate


Am febră mare şi halucinaţii
Şi visul meu e astăzi foarte trist
Şi versurile-nşir precum cârnaţii
În stilul cel mai suprarealist

Mi se năzare că-nfloreşte vâscul
Şi miezul iernii îmi pătrunde-n os,
O febră ca un fabulos crepuscul
Răstroarnă timpul meu de sus în jos

Aş stoarce luna ca pe o lămâie
Şi mi-aş turna din ziua ei pe gât
De raze bat pe cer soarele-n cuie
Şi cerul îl mototolesc urât

Visez la arbori ca la nişte linguri
Când aerul mănâncă CO2,
M-aşez şi eu la cina celor singuri
În zorii care se-mpletesc din ploi

Din febra mea doar umbra se alege
Că e vâscoasă ca un sloi de iarnă
Şi trec cu mintea dincolo de lege,
Acolo unde dorul se răstoarnă.

5 aprilie 2001

Îţi scriu de dragoste şi bine
Ţi-ador în cântec armonia
Mă-ntreb: din mine sau din tine
Îmi izvorăşte poezia?

Din amândoi deopotrivă
Şi totuşi tu nu ştii ce scriu
Sărutul tău în perspectivă
îmi face gândul străveziu

În zarea noastră optimistă
De noapte prefăcută-n zi
Nici gându-acesta nu există
Până când tu nu îl vei şti

Avem, iubind, acelaşi nume,
Ne-au botezat aceiaşi zei,
Suntem nişte idei de lume
Dar şi o lume de idei.

7 octombrie 1999

Coajă albă de jugastru
Vin să-ţi zic, iubita mea,
M-a lovit la epigastru
Ochiul tău de vânt albastru
Gingaş ca de catifea,
Al iubirii noastre castru.

Şi mă simt un fel de astru,
Un luceafăr sau o stea
Călare pe cal măiastru
Siderat ca un pilastru
Drept şi-nţepenit în şa
De argint şi alabastru.

Un sentimental cadastru
Îţi mai fac, iubita mea,
Ca în vreme de dezastru
Sunt sărac ca un sihastru
Însă vremea nu mi-e grea,
Nu am rublă sau piastru
Dar am ochil tău albastru,
Toată bogăţia mea –
Coajă albă de jugastru.

29 decembrie 1998


PS, astăzi, 26 mai 2011. Mi se pare distractivă acum această veche încercare de a pune laolaltă toate rimele lui albastru într-o singură poezie. Nu mă pot abţine de la un demers la fel de distractiv şi autoironic, de la distanţa maturităţii, fără ambiţii dar şi fără poezie: 

Frunză verde de-oleastru
Privind la cât eram de poetastru
pe vremea când priveam spre periastru
Şi-alunecam prin vers ca un sulastru
şerpuitor precum un comilastru
în mediu potrivit de salamastru,
Mai bine râd decât să pun emplastru
Pe versuri vechi, ca un contrapilastru
proptit cu spirit dur de criticastru
deştept ca orice acefalogastru
obişnuit s-apară des pe rastru,
şi dând un rotocol cu un balastru
să stăvilească rima cu zăgastru.
There was an error in this gadget