May 9, 2011

Magia lecturii

Iată câteva informaţii cu adevărat interesante şi folositoare. Pe cât de folositoare, pe atât de bine ascunse în texul care urmează.

Nu eşti obligat să citeşti tot textul, de la cap la coadă. Cele mai importante informaţii nu sunt, oricum, evidente. Ai putea să încerci să parcurgi acest articol mai încet sau, poate, mai repede, în funcţie de viteza ta obişnuită de lectură, pentru că doar tu poţi hotărî acum cât de bine vrei să te simţi citind.

Poate un text să fie plăcut în sine? Mă întreb dacă poţi să simţi chiar acum, la fel cum mulţi alţii pot simţi, plăcerea fizică produsă de simpla parcurgere a textului scris.

Vechii greci considerau lectura un exerciţiu fizic, perfect pentru refacere, la fel ca şi plimbarea. Plimbarea ochilor.

Ai putea observa, în timp ce continui să citeşti, felul în care mintea îşi doreşte să absoarbă mai repede sensul celor citite, mişcând ochii din ce în ce mai alert înainte... dar şi înapoi, pentru că textul nu curge neapărat ca timpul, într-o singură direcţie. El poate urca... şi coborî... ca respiraţia care devine din ce în ce mai relaxată pe măsură ce textul îşi face drum pe pagină, la fel cum ideea că te simţi foarte bine citind devine din ce în ce mai clară... în valurile colorate care se sparg la țărmul imaginaţiei.

Nu ştiu dacă vei prefera să te concentrezi exclusiv pe imaginile care îţi apar în minte atunci când citeşti sau dacă vei alege să îţi imaginezi şi alte situaţii. Eventual vei prefera să observi cât de mult te poţi lăsa absorbit de înţelesul cuvintelor care vor urma.

Acum îţi ţii respiraţia! Aşa se întâmplă de fiecare dată în secunda când începi un nou paragraf. Ai remarcat fără îndoială că nu citeşti cu atâta plăcere acest text doar cu ochii, ci şi cu suflul. Ţi-aş putea atrage atenţia că toată bucuria lecturii este parcurgerea calmă şi fluentă a frazelor, dar ai observat deja acest lucru, alături de împrejurarea că ţi-ai putea dori ca textul să nu se oprească aici, ci să ducă spre o concluzie pe care să o aştepţi zâmbind.

Într-adevăr, nu ştiu dacă zâmbeşti, dar e uşor să observi cum zâmbetul, alături de respiraţie, face parte din receptarea textului şi luminează mai bine imaginile mentale în timpul lecturii.

Ai putea remarca senzaţia de curiozitate, dacă se poate spune aşa, la nivelul intelectului, referitoare la felul în care ceea ce urmează să afli îţi va aduce sau nu un beneficiu concret.

Mintea şi corpul sunt un sistem. Nimeni nu poate şti cât de mult îţi place să citeşti ceva atât de diferit faţă de tot ce ai citit până acum, dar dacă simţi acum, în corpul tău, că lectura este departe de a fi un exerciţiu pur intelectual, atunci senzaţiile noi pe care le încerci sunt o dovadă. Poţi reciti fraza şi poţi, în acelaşi timp, să observi că textul e plăcut în sine.

Memoria şi imaginaţia folosesc aceleaşi părţi ale creierului. De aceea, vei ţine minte starea de bine pe care o simţi în acest moment fără să-ţi aminteşti cuvintele care au provocat-o cu sau fără voia ta. Eşti desigur capabil să te simţi de două ori mai bine chiar acum, nu pentru că aşa scrie, ci pentru aşa ai putea să-ţi doreşti, citind, înţelegând, asimilând.

Poţi să apreciezi cu adevărat starea de bine pe care propria minte încearcă să ţi-o declanșeze acum, dar încearcă numai să rezişti voinţei de a te simţi de două ori mai relaxat, în vreme ce respiraţia se linişteşte. Poate fi un text plăcut în sine? Depinde la ce te gândeşti, ce îţi imaginezi şi cu câtă lumină interioară îţi inunzi mintea clipă de clipă.
There was an error in this gadget