Jun 3, 2011

Descurcă-te singur!

Eşti tare, prietene! Viaţa asta dură te-a-nvăţat să lupţi şi să te descurci singur. Lumea asta rea ţi-a arătat că în fiecare om se ascunde un potenţial duşman, dar tu nu te laşi înşelat de aparenţe. Eşti pregătit în fiecare moment să zdrobeşti căpăţâna oricui ar încerca să te atace mişeleşte.

Eşti valoros, prietene! Te-ai deprins de mic cu realitatea că nimeni nu-ţi dă nimic de bunăvoie, că nimănui nu-i pasă de tine şi, dacă vrei ceva, trebuie să te duci să-ţi iei. Ai învăţat să te descurci singur şi aşa ai ajuns până aici.

Eşti şmecher, prietene! Eşti destul de şmecher să-ţi dai seama că totul în lumea asta se obţine pe bază de tupeu. Ai trăit destul încât să nu mai conteze altceva în afara supremului tău scop: să nu permiţi nimănui, niciodată, în nicio situaţie, să fie mai şmecher decât tine.

Mi-aş dori foarte mult să nu exişti. Între tine şi lume, nu ştiu din ce motiv tainic, prefer lumea, aşa cum e ea, cu oamenii ei, cu obiceiurile ei, cu problemele ei. Îi prefer pe cei care se aşază la masă în ordinea vârstei, care stau la rând cu respect când e de aşteptat, cărora le e ruşine de vecini şi de oaspeţi, care vor să trăiască în curăţenie şi linişte.

Şi aşa ar şi reuşi să trăiască dacă n-ai fi tu. Tu te pui în capul mesei chiar dacă nu ţi-a venit rândul, pentru că eşti suficient de rapid şi puternic să-i dai în cap ălui bătrân. Tu intri înaintea celor ce aşteaptă pentru că ştii că proştii n-au curajul să se dea mai şmecheri decât tine, altfel n-ar fi aşteptat în ordine de la început. Tu îţi arunci gunoaiele în locul public, căci pentru tine al tuturor este al nimănui.

Sunt de acord cu tine că lumea e rea, mai ales la noi în ţară. E rea din pricina celor ca tine, care se descurcă singuri, pe socoteala celor mai fraieri. Nu pot să-ţi fac rău, pentru că asta ar însemna să-ţi semăn. Sper doar că vei dispărea, la un moment dat, şi vom începe şi noi, românii obişnuiţi, să ducem o viaţă obişnuită.

Du-ţi şmecheria până la capăt, prietene: descurcă-te singur... şi lasă-ne! Lasă-ne în pace pe noi, cei care nu vrem să ne descurcăm, ci să trăim ca oamenii: împreună! Şi pe drumuri, şi în şcoli, şi în spitale, în bănci, în administraţie, chiar şi în politică. Lasă-ne să nu ne descurcăm, ci să trăim, cu respectul şi valorile noastre, că de descurcăreala, şmecheria şi tupeul tău suntem atât de sătui!
There was an error in this gadget