Jul 30, 2011

O nebunie

E cunoscută povestea vieţii lui Paulo Coelho şi, de bună seamă, episodul internării în spitalul de nebuni, unde, printre altele, i s-au administrat şocuri electrice. "Veronica se hotărăşte să moară" este cu siguranţă inspirată de această experienţă care, văzută din afară, ar putea fi catalogată drept traumatizantă.

În realitate, scriitorul a povestit că, pe de o parte, şocurile electrice nu dor, deşi e greu de privit scena administrării lor, iar pe de altă parte nebunia e ceva cu care te obişnuieşti. E un joc periculos, întrucât foarte lesne poţi să te complaci în starea de a fi ţăcănit. De ce? Pentru că eşti dispensat de orice responsabilitate.

Nu cumva, mă gândesc, aceasta e chiar definiţia curată a nebuniei? Nu cumva a te lăsa să pluteşti în curentul vieţii, acuzând destinul pentru problemele tale, este însăşi sminteala? Nu tocmai de aceea nebunii mai sunt numiţi şi iresponsabili?

Jul 29, 2011

Fără apă şi fără timp

În Kenia e secetă, ca şi în Somalia. S-a declarat oficial foamete. În cele două ţări din cornul Africii n-a mai plouat ca lumea de trei ani.

Un reporter britanic merge într-o zonă de lângă Wajir pentru a transmite despre peisajul dezolant, cu întreaga vegetaţie pârjolită şi cu animalele moarte de sete, cu toate acele boschete rămase fără frunze pe pământul crăpat şi roşu presărat cu carcase de capre şi vite.

Aici întâneşte un tânăr. Îl întreabă cum îl cheamă. Îi răspunde. Îl întreabă câţi ani are. Prin intermediul unui tălmaci, îi spune că nu ştie: între 15 şi 18, zice.

Evident, nu are nici zi de naştere.
Şi nu i-a zis nimeni niciodată "La mulţi ani!"

Jul 24, 2011

Din afară părea să aibă totul

Mulţi dintre oamenii care păreau destinaţi succesului şi-au luat viaţa în mâini şi şi-au aruncat-o pur şi simplu la gunoi. Amy Winehouse li s-a alăturat recent. Un talent înnăscut rar şi fără precedent. Te face să te întrebi în ce stă adevăratul succes în această viaţă. Mi-am amintit, în acest context, de o pildă din cartea lui Anthony Robbins "Putere nemărginită", pe care o redau în continuare, uşor adaptată.

«Mergea cu motocicleta pe autostradă, cu o viteză de peste 100 km/h când deodată a văzut ceva. I-a atras privirea ceva de pe marginea şoselei şi când a întors din nou capul spre sensul de mers, n-a mai avut timp să reacţioneze. Camionul uriaş din faţa lui se oprise pe neaşteptate. Într-o clipă, în disperarea de a-şi salva viaţa, intră cu motocicleta într-un derapaj înspăimântător care părea să dureze o veşnicie. Printr-o mişcare chinuitor de lentă, el alunecă sub camion. Capacul rezervorului de benzină sări şi se petrecu tot ce se putea mai rău: benzina se împrăştie şi luă foc. Următoarele lui momente de conştienţă le trăieşte pe un pat de spital, cu dureri cumplite, incapabil să se mişte, fiindu-i teamă să şi respire. Pe trei sferturi din corp are arsuri îngrozitoare de gradul trei. Şi totuşi nu renunţă. Se luptă să revină la viaţă şi îşi reia cariera de om de afaceri, ca apoi să sufere o altă lovitură de şoc: cade cu avionul şi rămâne paralizat pe viaţă de la jumătate în jos.

Haideţi să vă mai spun povestea altcuiva şi să vedem împreună ce deosebiri sunt între cei doi oameni. Viaţa acestui om pare a fi mult mai luminoasă. Este un artist fabulos de bogat, cu un talent nemaipomenit şi nenumăraţi admiratori. La vârsta de 21 de ani era cel mai tânăr membru al celebrei trupe de comedie Second City din Chicago. În foarte scurt timp a devenit vedeta consacrată a trupei. Curând după aceea, trupa înregistrează un mare succes la New York. El ajunge apoi unul dintre marile succese de televiziune ale anilor '70. Mai târziu devine unul dintre marile staruri de film ale Americii. Se apucă de muzică şi se bucură iarăşi de acelaşi mare succes imediat. Are zeci de prieteni care îl admiră, o căsnicie fericită, case minunate în New York City şi Martha's Vineyard. Pare să aibă tot ce îşi poate dori cineva.

Care dintre aceşti doi oameni aţi vrea să fiţi? Este greu de închipuit că cineva l-ar prefera pe primul. Dar să vă mai spun câte ceva despre aceşti doi oameni. Primul este unul dintre oamenii cei mai realizaţi, puternici şi plini de viaţă dintre toţi cei pe care îi cunosc. Îl cheamă W. Mitchell, trăieşte şi o duce foarte bine, în Colorado. De când cu accidentul de motocicletă, a avut parte de succes şi bucurie mai mari decât au avut alţii într-o viaţă întreagă. A stabilit relaţii personale fenomenale cu unii dintre cei mai influenţi oameni din America. În afaceri a ajuns miliardar. A candidat chiar pentru Congres, în ciuda chipului său marcat grotesc de accident. Ştiţi care era lozinca sa în campania electorală? „Trimiteţi-mă în Congres şi n-am să fiu acolo doar un tip drăguţ." În prezent, are o relaţie extraordinară cu o femeie foarte aparte şi candidează cu entuziasm pentru postul de vice-guvernator al statului Colorado.

A doua persoană este cineva pe care îl cunoşteaţi bine, care v-a adus probabil multă bucurie şi plăcere. Se numea John Belushi. A fost unul dintre cei mai faimoşi actori de comedie ai vremurilor noastre şi unuldintre marile succese artistice ale anilor '70. Belushi a îmbogăţit viaţa multora, dar nu şi pe a lui. Când a murit la vârsta de 33 de ani de ceea ce reprezentantul Parchetului a formulat drept „toxicitate acută datorată cocainei şi heroinei", puţini dintre cei care îl cunoşteau s-au mirat. Omul care avea totul ajunsese un toxicoman înrăit care nu se mai controla, buhăit şi îmbătrânit peste măsură. Din afară, părea să aibă totul.»

Jul 22, 2011

Rugăciune la crize de nervi

Din nou o căutare stranie pe Google a adus pe cineva la mine pe blog şi din nou căutarea respectivă e de natură să mă pună pe gânduri: "rugăciune pentru copil cu crize de nervi"!

Stimată doamnă, dacă te mai întorci aici să citeşti răspunsul la propria dumitale căutare, află de la mine că rugăciunea nu rezolvă nimic în această privinţă. Te calmează eventual pe dumneata, ceea ce probabil îţi şi doreşti, copilului însă nefăcându-i mai mult bine decât rău. Crizele de nervi sunt urmarea directă a faptului că aşa a fost învăţat să se exprime chiar de către părinţii sau bunicii lui, cine îl creşte.

E natural pentru copil să plângă şi să-şi arate disconfortul. Dacă manifestările lui în acest sens sunt în permanenţă şi constant răsplătite cu mângâieri, atenţie, jucării, satisfacerea oricăror pofte (chiar şi inventate, din ambiţia părintelui slab de a-i satisface o poftă, pur şi simplu), copilul e, practic, dresat să se isterizeze.

Crizele de nervi nu sunt altceva decât urmarea acestui dresaj continuu. Şi nu degeaba zic dresaj, pentru că mecanismele care îl declanşează sunt atavice. El devine stăpânul adulţilor care-l cresc în aceeaşi manieră în care un câine devine şef de haită. Se impune prin scandal.

Dezobişnuirea nu ar trebui să fie mai grea decât educarea acestei metehne, dar, având în vedere că s-a format în ani, înseamnă totuşi destul de mult. Se face pe traseul invers: nu cedezi pretenţiilor copilului şi îi explici pe toate căile posibile care e principiul corect, iar dacă nu se poate linişti, trebuie folosită o diversiune, de orice fel, ceva care să-i distragă atenţia.

Dar dacă, în vreme ce el urlă, pentru că aşa l-aţi învăţat că trebuie să facă pentru a obţine ceva, dumneata te apuci să te rogi, cu siguranţă vei înrăutăţi lucrurile şi mai mult. Doamnă, te rog mult, când e vorba de copii, pune raţiunea pe primul loc şi păstrează rugăciunile pentru atunci când l-ai culcat liniştit, hrănit, fericit şi te-ai retras să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru un copil minunat.

Do you remember Revolution?

Yes, I remember la Revolucion!


I saw at the Sheriff’s office a picture of mine.
I saw my sombrero...
my moustache...
And under the picture was written “Wanted”.
But my name is not Wanted!
My name is Pancho Gonzales!
And I kill anyone for ten pesos.
But, well, if you are my friend, I kill you for nothing.

Jul 18, 2011

Relaţii superficiale

Observ cam multe despărţiri. Relaţii superficiale. Oameni care ţin mult mai mult la ei înşişi decât la relaţie. Cum poţi avea o legătură trainică şi frumoasă cu cineva dacă nu pui această legătură pe primul loc, înaintea micilor dorinţe personale?


Mie mi-e clar că nu poţi avea o relaţie fericită dacă nu găseşti în ea ceva mai valoros dincolo de persoanele care o compun. Şi dacă nu găseşti într-o relaţie ceva atât de valoros încât să poată da sens vieţii, atunci, cred eu, mai bine fără.

Jul 5, 2011

Bacalaureat 2011, un soi de Olimpiadă Specială

Nu m-am grăbit cu o părere despre marea temă a acestui Bac, pentru că am vrut să studiez toate subiectele şi circumstanţele, astfel încât am constatat că, pentru a lua notă aproape de cea maximă, la oricare dintre discipline, o lectură simplă a manualului ar fi fost suficientă.

Nu cred că s-ar cere mai mult de două săptămâni de pregătire, la fiecare dintre materii, pentru un rezultat onorabil, la cele mai îngăduitoare pretenţii. Însă pentru a pica, la oricare dintre discipline, trebuie să fii absolut şi complet idiot, retardat sau, după caz, idioată ori retardată. Tertium non datur.

Am auzit păreri că profesorii ar avea şi ei o vină. Nici nu se pune problema vreunei vini a profesorilor la o asemenea proporţie a dezastrului. Rolul profesorului se putea lua în calcul dacă era vorba de a distinge undeva între nota 8 şi 9, dacă se înţelege ce vreau să spun. E ca şi cum ai pune un ciung în ringul de box cu Lucian Bute şi ai da vina pe antrenorul lui că a fost cotonogit. De altfel, dacă vrei profesori, plăteşte-i.

În mod evident e vorba de o vină a părinţilor care, imbecili fiind la rândul lor, au întreţinut şi încurajat nişte monştri de ignoranţă şi stupiditate. E revoltător că avem în România un asemenea procent de elevi cu dizabilităţi mintale!

Ce nu ştiam despre turci

Ştiam despre turci că au câteva chestii excepţionale, precum kebap, cafea, hamam, cadâne, baclava şi tot astfel de chestii care sunt branduri de ţară genuine, nu căutate. Dar nu ştiam că toate acestea se găsesc mai lesne şi mai ieftin în România decât acolo, la mama lor.

Ştiam că au drumuri foarte bune. Am aflat, la faţa locului, că sunt de-a dreptul excepţionale, comparate cel puţin cu ale noastre. Fantastice de-a dreptul, comparate cu ale bulgarilor. Însă ce nu ştiam - şi era important - e că benzina costă efectiv dublu în Turcia faţă de România. Scumpuţă!

Ştiam că ţin mult la igienă, în virtutea regulilor străvechi menite special să reducă riscul mare al îmbolnăvirilor din acele zone. Ştiam de regulile ciudăţele, pentru un occidental, cu rolurile clare pe care şi le împart mâna stângă cu mâna dreaptă în Islam. Dar nu ştiam că toate closetele au instalaţie de bideu încorporată. Absolut toate! Destul de simplu, de eficient şi de... ok.

Jul 3, 2011

De unde au pornit ideile prin lume

Ai spune că e o carte poştală de vacanţă, cu un asfinţit obişnuit. E o fotografie făcută în timpul unei cine, ceea ce vădeşte din prima faptul că am avut un concediu confortabil. Palmierii, plaja şi Marea Egee sunt elemente de decor. Ceea ce mi s-a părut mie interesant este că, văzut din acest punct, Soarele apune exact în unghiul format între peninsula muntoasă turcă, apropiată de locul nostru de vacanţă, şi insula greacă Samos. Apusul Soarelui arată aşadar locul de unde a venit Pitagora, cel ce a adus în lume numerele, notele muzicale şi cuvântul "filozof".

De pe terasa clubului Tarhan Holiday Village
Pe lângă obişnuitele îndeletniciri de litoral, am văzut locurile unde s-au aflat cetatea Priene, Templul lui Apollo din Didyma (Didim), Halicarnasul (Bodrum) lui Herodot şi Mausol cu cetatea care adăposteşte cel mai mare muzeu de arheologie marină din lume, Efesul Artemisei şi al lui Ioan şi Luca, cu amfiteatrul cel mai mare al Antichităţii, şi Miletul lui Thales, Anaximandros şi Anaximene, înţelepţii care au creat primele idei mari ale culturii occidentale. Mi s-a părut suficient să respir aerul cald şi blând al acestor locuri ca să mi se lege în minte toată povestea într-un mod cu totul şi cu totul nou, ca şi cum ai şti pe dinafară dialogurile dintr-un film ca pe urmă, nişte ani mai târziu, să vezi şi filmul.
There was an error in this gadget