Aug 31, 2011

E timpul, Doamne, vara a fost lungă

Vara a fost lungă, toamna sper să fie şi mai lungă. E tot un anotimp al dragostei, chiar dacă nu atât de expansivă. Sunt emoţii mai adânci, amestecând nostalgia focului de august cu spectacolul umed şi colorat al fiecărei zile şi cu teama, augmentativă pentru orice sentiment, că vor trece toate acestea. Îi rog deci pe Rainer Maria Rilke şi pe Federico Garcia Lorca să ne ajute s-o primim cum se cuvine şi s-o apreciem, chiar şi din puncte de vedere diferite, arătând astfel că toamnei îi stă bine din orice perspectivă o priveşti.

Toamnă la Frankfurt
Fotografie de Liviu Mihăileanu


Doamne, e timpul. Vara a fost lungă.
Aşterne-ţi umbra peste ornice solare
şi vînturile mînă-le pe cîmp şi luncă.

Anunţă ultimelor fructe pîrg deplin;
şi încă două zile sudice le lasă;
îndeamnă-le apoi spre împlinire, ca să
goneşti dulceaţa cea din urmă-n aspru vin.

Cel care n-are casă-acum, nu-şi va zidi.
Cel singur, singur multă vreme o să fie,
va sta de veghe, va citi, scrisori va scrie
şi pe alei în sus şi-n jos va rătăci,
neliniştit, cînd frunza zboară-n vijelie.



There was an error in this gadget