Oct 23, 2011

Când se va sfârşi acest miraj

Există pe lume oameni realişti. Ei consideră că toate scopurile noastre trebuie să ţină cont de condiţiile obiective ale lumii. Ei consideră că tot ce-ţi propui trebuie să poţi realiza. Ei au agende. Aceşti oameni au renunţat la dorinţe, care sunt subiective, numindu-le obiective. Obiectivele sunt scopuri realiste. Realul este tot ce nu este subiectiv. Pentru realişti, ceea ce nu este obiectiv este un miraj, o nălucă, o deşertăciune.

Eu cred că e foarte bine să fie cineva realist. Acest om nu-şi va propune niciodată lucruri imposibile, nu-şi va face vise deşarte, nu va spera la luna de pe cer. Va refuza orice miraj. Nu va avea dorinţe, ci doar planuri. Le va atrage şi altora atenţia, de câte ori sunt tentaţi să viseze, că realitatea nu permite prea mari divagaţii. Cred că e bine să nu te laşi înfrânt de idealuri.

Totuși, dacă toţi am fi fost realişti, ar fi existat cel puţin două probleme cât se poate de reale. Mai întâi, nu am fi realizat niciodată nimic. Rămânând lipiţi de posibilităţile prezentului, nu am fi îndrăznit să construim nimic pentru mâine. Mai apoi, ne-am fi certat întruna pe subiectul a cui realitate este cea reală. Aceste dificultăţi ar putea fi eliminate cu un singur gest intelectual, simplu: recunoaşterea experienţei subiective ca făcând parte din realitate.

Și dacă acestea nu ar reprezenta încă impedimente serioase, mi-ar plăcea să consemnez că istoria întreagă nu este altceva decât un miraj. Partea realistă a evenimentelor nu se consemnează. Ceea ce merge conform planului nu prea interesează pe nimeni, pentru că poveștile toate sunt odisei, cineva trebuie să se transforme, să sufere, dacă nu o schimbare, măcar o emoție dintre cele miraculoase.

Am putea accepta existența ca pe o permanentă încercare de siluire a vieții de către mecanismele intelectului. Am putea să ne lăsăm violați de propriile agende. Am putea, de teama rănilor, să refuzăm euforia aventurii. Dar propria noastră ființare este și ea un miraj, iar când el se va sfârși, vom afla probabil că, odată cu el, dispare și restul realității. Liniștea rațiunii ascunde în spatele recii sale cortine de realitate întrebarea înspăimântătoare: ce miracole au rămas ascunse între orele agendei?

Pășind pe fierbintele nisip al vieții, un călător se încăpățânează să creadă că va atinge cândva vedenia de la orizont. Nu știu care va fi sfârșitul poveștii, dar nimic nu e mai limpede decât aceea că mirajul va continua să pulseze în inima lui pentru totdeauna. I se vede în ochi.


There was an error in this gadget