Oct 29, 2011

Slăbiciune a slăbiciunilor

Am arătat în mai multe rânduri că unul dintre cele mai importante elemente de management personal este recunoaşterea şi valorificarea slăbiciunilor. În mod tradiţional, nu doar atunci când este vorba de interviuri de angajare sau de analize SWOT, tendinţa este mai întâi de a ascunde sau de a masca punctele slabe, fie că e vorba de o persoană, un proiect, o instituţie. Apoi, dacă totuşi acestea nu pot fi mascate sau ignorate, încercarea este de minimalizare a lor. Cum le facem, adică, să nu conteze.

Această atitudine faţă de punctele slabe este însă total contraproductivă. La nivel personal, a renega o slăbiciune este o ofensă adusă personalităţii mai dăunătoare chiar decât nerecunoaşterea unui avantaj. Aceasta, probabil, se întâmplă din pricină că slăbiciunile noastre, idiosincraziile, problemele, dificultăţile noastre dor mai tare decât talentele şi abilităţile noastre.

Slăbiciunile pot şi trebuie transformate în puncte forte, dar pentru asta ele trebuie mai întâi recunoscute. O poveste din China ilustrează cu multă delicateţe acest fapt, arătându-ne totodată cât de importantă este nu numai atenţia faţă de propriile noastre slăbiciuni, ci şi grija faţă de ale celorlalţi.

Se spune că o femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.

Timp de doi ani, asta s-a întâmplat zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simtea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit! Într-o zi i-a vorbit femeii lângă izvor: "Mă simt atât de ruşinat pentru că nu sunt suficient de bun să aduc toată apa acasă! Crăpătura aceasta a mea face ca apa să se scurgă pe tot drumul! Nu sunt în stare de nimic."

Bãtrâna a zâmbit: "Tu ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltã nu? Am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."


There was an error in this gadget