Nov 27, 2011

Fiecare are o inimă însetată

Nu toţi oamenii sunt buni, nu toţi sunt pe placul nostru, nu ne putem înţelege cu toată lumea, dar cât de bine ar fi dacă am reuşi în mai mare măsură să-i înţelegem pe ceilalţi. Probabil că formula cea mai bună pentru o lume a înţelegerii este aceea în care ne dăm seama că toţi ceilalţi oameni îşi doresc cam aceleaşi lucruri pe care ni le dorim şi noi. Fireşte că nu au totdeauna aceleaşi mijloace, posibilităţi sau opţiuni. Fireşte că, prin urmare, comportamentele lor diferă. Dar asta nu-i face structural sau fundamental răi, ci dimpotrivă, îi face să semene mai mult cu noi înşine, în diversele noastre ipostaze.

Oamenii nu sunt comportamentele lor
Foto: AnBu, un blog de fotografie
de o infinită delicateţe.
Poate că judecăm prea rapid şi fără posibilitatea recursului de cele mai multe ori. Dar oamenii nu sunt comportamentele lor. Toamna îmi oferă un plus de înţelegere când văd totul transformându-se. Azi sunt trist şi mâine voi fi vesel sau exaltat. Frunzele se usucă şi mor, dar oferă un spectacol de culoare incredibil. Melancolia e şi amară, dar şi aromată, iar furtuna furioasă o spulberă dar lasă în urmă aer proaspăt şi lumină bună. Pe natură nu ne supărăm, pe noi înşine ne înţelegem, de ce n-am fi înţelegători şi cu ceilalţi oameni?

Toţi îşi doresc să aibă destul şi să nu moară de foame. De aceea unii muncesc mult, alţii îşi folosesc talentul, alţii riscă în afaceri, iar unii care nu au reuşit nicicum încearcă, disperaţi, alte căi, care pot duce la probleme. Toţi îşi doresc să fie sănătoşi şi să nu se îmbolnăvească. De aceea, unii fac sport, în vreme ce alţii se feresc de sport, unii mănâncă salată şi alţii sarmale, unii ţin post şi alţii nu, situaţii diferite din care pot ieşi neînţelegeri. Toţi îşi doresc în cele din urmă să fie respectaţi şi iubiţi, să nu rămână singuri, drept care unii râd şi alţii plâng, unii sunt tiranici şi alţii submisivi, unii strigă şi alţii şoptesc, unii scriu poezii şi alţii conduc cu viteză, unii îşi scot ghimpii şi alţii îşi riscă liniştea, unii sunt ca dimineţile iernii şi alţii ca nopţile de vară... tot situaţii care ne apropie sau ne despart, după stările fiecăruia.

Numitorul comun este însă că toţi ne dorim cam aceleaşi lucruri şi că, pe calea asta, ne putem înţelege. Eu pe tine, tu pe mine. Sub fiecare înjurătură se ascunde un strigăt de ajutor, sub fiecare privire încruntată se ascunde dorinţa de duioşie, sub fiecare încordare a nervilor se ascunde o inimă însetată. Şi dacă toate acestea nu au, într-un moment sau altul, prea mult înţeles, ar fi bine să ajungem măcar la înţelegerea că politeţea nu dă greş niciodată.


There was an error in this gadget