Apr 22, 2014

Gândeşte-te de două ori

Gândeşte-te de două ori înainte să faci ceva, zice vorba despre lucrul bine făcut. Dar vorba despre omul bine făcut zice: gândeşte-te de două ori înainte să nu faci ceva! Cine ştie dacă vei mai avea ocazia?

Sau, cum spunea o stimată doamnă, greşelile pe care le vei regreta cel mai mult sunt cele pe care nu le-ai făcut atunci când ai avut prilejul. Dacă e un sfat pe care să-l fi auzit mai mult, mai tare şi mai des decât pe oricare altul e acesta: trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.

Şi dacă este un sfat pe care să-l fi înţeles mai puţin decât pe oricare altul, tot despre acesta e vorba. Cum poţi trăi gândindu-te că ziua de mâine nu va mai fi?

Şi totuşi acesta este un sfat atât de important încât nu degeaba e invocat atât de des: este singurul sfat. Este singurul îndemn fundamental. El înseamnă: a fi tu însuţi, a trăi autentic, a recunoaşte care este lucrul tău, talentul tău, bucuria ta, plăcerea ta, oamenii care contează pentru tine, a şti care îţi sunt slăbiciunile, ce îţi displace, ce vrei să eviţi, a înţelege ce vrei să-ţi rămână în urmă, ce lucruri, ce sentimente, a-ţi concentra gândurile pe ceea ce poate deveni scopul vieţii tale, a învăţa, a iubi, a trăi în prezent.



Prea des ne ignorăm, prea des considerăm elucubraţii întrebările cu adevărat importante. Şi iată că trebuie să vină - şi vin - momente în care ne dăm seama că tot ceea ce nu este cu adevărat important este pur şi simplu prostie. Prostia aceea care nu doare, dar loveşte.

Însă de unde putem şti ce e important? Cred că avem unele criterii. De pildă, acela că lucrurile importante nu sunt obligatorii. Dacă trebuie, atunci cel mai probabil... nu trebuie.

Dar dacă ai şti că azi e ultima zi, ai mai face asta? Iată o întrebare bună. Indiferent ce faci, poate că nu e totuşi atât de important.

Poate că şi viaţa ta contează, printre altele. La serviciu, acasă, pe stradă, în camera ta, ai mai face asta? Dar dacă ai şti că e ultima zi, cu cine ai vorbi, ce i-ai spune, ce ai vrea să ştie?

Cum ai vrea să arăţi în ultima ta zi, ce ai mânca, ce ai citi, ce ai (mai) învăţa? Ai râde sau ai plânge? Ai fi sarcastic sau indulgent? Sincer sau himeric?

Întrebări bune, simple şi bune, astea nu sunt prostii. E mult prea păcat că suntem deseori atât de proşti încât lăsăm clipele pline de miez ale vieţii să treacă fără nicio justificare.
There was an error in this gadget