Nov 29, 2013

Confuzia este o stare-medicament

Înaintea fiecărui moment important din viaţă se află o perioadă de confuzie. Revelaţia, acea revelaţie suficient de puternică pentru a îndemna la acţiune, nu vine decât pregătită. Ea umple un gol interior, ca fluxul după reflux, ca soarele după furtună. Cu cât momentul de iluminare e mai semnificativ, cu atât confuzia care-l precede şi-l anunţă e mai mare. Insuportabila confuzie! Poate fi atât de nesuferită uneori încât să devină spaimă, depresie, disperare.

Uneori, foarte rar, oamenii sunt răpuşi de aceste stări. De cele mai multe ori însă pur şi simplu supravieţuiesc. Nu întotdeauna îşi dau seama însă de acest tipar al alternanţei dintre confuzie şi claritate, dintre teamă şi decizie, dintre a spera şi a dispera.

Totul ajunge să fie perfect nu atunci când confuzia dispare din viaţa noastră, căci acest lucru nu e doar imposibil, ci şi de nedorit. Fără confuzie am sta pe loc. Ne-am mulţumi cu ceea ce este. Or, există o lege a lumii vii care spune că dacă nu creşti, dacă nu te dezvolţi, mori. Puţin câte puţin. Avem nevoie de confuzie ca de semnalul că urmează să creştem iarăşi. Aşadar totul ajunge perfect când poţi preţui confuzia.

E un moment în care nu te găseşti, nu-ţi afli locul, nu ştii ce-i cu tine, nu poţi vedea în viitor, ţi-e teamă de ce va urma? Am o veste excepţională atunci: urmează vremuri bune. Vine un moment memorabil. Mereu a fost aşa. Nu poţi rămâne prea mult în starea asta. Te vei ilumina în cele din urmă. Într-una din zilele astea, te vei trezi de dimineaţă şi vei descoperi că ai ceva foarte important de făcut.


There was an error in this gadget