Dec 28, 2011

Cel mai acid pamflet din presa românească

Textul pe care îl reproduc în continuare este, în opinia mea, cel mai acid pamflet scris vreodată în România. Desigur, există pamflete mult mai cunoscute, cu un impact mult mai mare (ceea ce le justifică scriitura specifică genului), mai artistice sau mai grosolane. Dar mai acid, mai mustrător, mai usturător decât acesta nu cunosc vreunul. E un portret în aquaforte al lui Valentin Stan într-o anumită ipostază a sa, în televiziune. Nu mă interesează în acest caz nici opiniile pamfletarului, nici ale celui pamfletizat (şi chiar maimuţărit în text, în mod genial). Interesante sunt scriitura, verva, aplombul, invectiva. Procedeele autorului sunt duse la limita lor extremă, până la înjurătură şi jignire, dar rămânând, cu toate acestea, într-un mod ciudat, probabil din pricina umorului nebun, în zona artei pamfletului.

«Dar, campionul absolut şi scandalos al istericalelor a fost Valentin Stan. O face, şi el, 1 punct de rating, dragă Mihai Gâdea? Specimenul a devenit enervant, cu faţa lui de dihor mutant şi cu ţipetele alea de castrat cu lama Willkinson. Nebun de legat îl ştiam, dar uite că primăvara l-a căpiat şi mai tare, băgîndu-l în criză. Pentru a scoate în relief superioritatea copleşitoare a englezilor (?!), acest Stan i-a înjurat pe români (?!). Urît. Infect. Abject. Să-i băgăm trotil în rect. Dementul încerca să ne convingă de faptul că bătălia de la Călugăreni a fost o înfrîngere a noastră, victoria fiind repurtată de turci (?!). Iar pe vremea aceea, la 1595, nu existau români, ci valahi (?!). Ce imbecil! Ce pregătire istorică are schizofrenicul ăsta? Prost cu ifose, exaltatul Stan se lansează şi într-o băşcălie ieftină: „Încă nu venise Carol I să-i bată pe turci şi să ne scoată de sub papucul Sultanului“. Hai sictir de tîmpit! Referindu-se la o luptă pe care au dat-o englezii în Războiul Crimeii (1853-1856), dobitocul de Stan chiţăie ca un şobolan şi se lansează în afirmaţii stupide: „Mereu am fost în umbra acestor oameni“ (adică a englezilor). De unde şi pînă unde? Care sînt acele momente istorice în care Principatele Române au fost în umbra englezilor? Dacă prostul ar fi ştiut ceva carte, ar fi pomenit despre vizita, la Londra, a lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, chiar pe vremea cînd trăiau Regina Elizabetha I şi William Shakespeare. Dar el nu cade pe spate numai în faţa englezilor, ci şi în faţa ruşilor, debitînd o inepţie de zile mari: „Cavaleria Ţarului, o forţă impozantă, din toate războaiele lumii, din această parte a Europei“ (?!). Cum vine asta? Toate războaiele lumii, din această parte a Europei? Şi încă ceva, Sissy Boy: era aşa de „impozantă“ cavaleria rusească în Războiul Crimeii, încît a luat bătaie de la turci. Luîndu-şi avînt, ca orice incult care vrea să epateze, Valentin Stan se credea la un curs, înaintea unor studenţi care numai de el n-au chef, fiindcă se bulănesc pe sub bănci. El le ţinea telespectatorilor (cîţi mai rămăseseră la acea oră) o lecţie de Istorie, deşi habar n-are pe ce lume trăieşte, dar aşa este el, născut lichea, să se pişe pe el de fericire în faţa străinilor şi să-i altoiască pe români. Tot ce fac englezii ăştia arată „loialitatea faţă de ţară“! Pînă şi Războiul Malvinelor, din 1982. Care ţară mă, boule? Arhipelagul Malvinelor (Falkland) se află la mii de kilometri de Marea Britanie, în Oceanul Atlantic, fiind o colonie. Avînd idei puţine, dar fixe, găina zăpăcită V. Stan zice că şi fratele mirelui, Harry, a luptat în Afganistan tot din „loialitate faţă de ţară“ (?!). Şi dă-i cu „naţiunea britanică“ şi cu „poporul britanic“! Numai că aşa ceva sună ca „naţiunea sovietică“ şi „poporul sovietic“. Adică NU EXISTĂ. Da, poţi vorbi de „naţiunea engleză“ şi de „poporul englez“, dar asta e altceva. Acest circar nebun crede că dacă vine cu nişte terfeloage sub braţ şi tot cere în regie „failul“ („dosarul“) X, Y, Z, care nu reprezintă altceva decît nişte „deşeuri“ pescuite de pe Internet, sau de pe la Televiziunile străine, păcăleşte pe cineva. Lipitura e vizibilă cu ochiul liber: chicotind isteric, făcînd mişcări de maimuţoi decerebrat, schimonosindu-şi faţa aia ca o mască de teatru kabuki, ambuscatul încearcă să potrivească „molozul“ imagistic cu gărgăunii din capul lui teşit, cu aerul că, atansion, ia uitaţi-vă acilea, eeee? Ce ziceţi? Hi-hi-hi! Nu-i aşa că-i supertare? În realitate, ideile şi argumentaţiile lui sînt rodul minţii bolnave a unui imbecil, care vrea să dea senzaţia că a fost „ciupit“ de Marele Licurici şi va veni şi vremea lui, pentru vreun post de ministru sau ambasador. El trece drept „dom’ profesor“, cam aşa, ca Nicolae Iorga odinioară. Ce cursuri ţine prostul ăsta? Ce cărţi a scris? Care e specialitatea lui? Geopolitica? Facem ceva pe geopolitica lui, şterpelită de prin nişte cărţi de 2 lei. Mai bine ar fi atent parazitul ăsta cu faţă de frizer lovit de tren la gramatica limbii române: „Nici unul din cei care o însoţeşte“ (corect se zice ,,cei care o însoţesc”, repetentule mic şi plin de muci). Şi încă o gafă, de proporţii: „Preşedintele SUA, Gerald Ford, a primit-o pe Regina Elizabetha a II-a“. Să pretinzi, tu, că eşti ditamai profesorul universitar, dar să nu fi aflat că un şef de stat nu îl primeşte, ci se întîlneşte cu un alt şef de stat – iată o dovadă de gravă incultură politică!»

Pamfletul a apărut în revista "România Mare" şi este semnat Alcibiade.
There was an error in this gadget