Dec 23, 2011

Let it snow, leliţo, leliţo

Atmosfera Crăciunului este la ea acasă, de câţiva ani, în marile centre comerciale. Am văzut o scenă care, pe moment, m-ar fu putut scoate şi din cea mai adâncă depresie. Cel mai potrivit loc: la baie. Cel mai potrivit om: omul de serviciu.


Acest tip, pe la 60 de ani, mărunţel, uscăţiv, nebărbierit de trei zile, l-ai fi luat cel mai probabil drept cerşetor sau beţivan dacă nu avea uniforma. În afară de uniformă, avea însă şi un zâmbet şiret sau oţ, cum s-ar spune. L-am privit în oglindă.


În difuzoarele mall-ului, care, bineînţeles, la toalete se percep cel mai bine, se auzea "Let it snow". Melodia în varianta ei mai săltăreaţă. Şi omul nostru dansa cu mopul. N-am pomenit aşa ceva nici în filme. S-a jenat un pic de mine şi s-a prefăcut că lucrează serios, dar apucasem să-l observ. De aceea l-am privit în oglindă.

Dar cântecul... cântecul era genial aşa cum îl fredona el şi cum îi suna lui refrenul în româneşte. Mormăia ce mormăia, până la refren... And since we've no place to go... era la el mmmmmmm... iar apoi, pe întreitul let it snow, se dezlănţuia brusc, odată cu muzica: leliţoo, leliţoo, leliţooo. Minunat!
There was an error in this gadget