Jan 30, 2012

Două prostii

Elevul a intrat gâfâind în clasă, la mult timp după începerea orei. L-a salutat stânjenit pe profesor şi a prezentat scuze pentru întârziere, cu respiraţia întretăiată.

Se observa că alergase cu disperare şi acum, uite-l, stătea aşa, cu zâmbetele superioare ale colegilor revărsându-se asupra lui precum vântul uscat al zilei peste o rufă leoarcă de zoaie întinsă la uscat de o gospodină leneşă.

După ce şi-a mormăit scuzele, a rămas acolo încurcat, în aşteptarea permisiunii de a-şi ocupa locul în bancă sau, poate, a mustrării pentru indisciplină. După câteva secunde grele, profesorul i-a spus, gânditor:

-Vezi, ai făcut două prostii. Prima, că ai întârziat, evident. A doua, că ai alergat. Dacă tot ai văzut în primă instanţă că nu ai plecat la timp, puteai măcar să mergi liniştit şi să prinzi din oră cât se mai putea fără să ne deranjezi pe toţi. Acum, gâfâi, eşti transpirat, ne-ai stricat şi nouă ora şi nici tu nu ai cum să-ţi revii prea repede.
There was an error in this gadget