Jan 1, 2012

Rezoluţie 2012

Este cea mai normală zi, 1 ianuarie. Deşi nu există nicio diferenţă de esenţă între ea şi celelalte zile ale anului, o percepem ca pe un început al tuturor împrejurărilor din viaţa noastră. Ne punem dorinţe. În engleză, există termenul consacrat de new year resolution, adică nu doar o simplă dorinţă, ci chiar o soluţie, o reţetă, un plan.

Ce se întâmplă de fapt cu această zi? Ea aşează timpul nostru psihologic în cursul lui firesc, acest curs care, în majoritatea celorlalte zile, este distorsionat. În prima zi a anului simţim (nu doar înţelegem) că trecutul s-a terminat, că a rămas în urmă, că a devenit istorie. Ne despărţim de el cu bucurie, recunoscători pentru ce ne-a adus bun şi, mai ales, închizând pentru totdeauna uşa în urma a ce a fost rău.

De 1 ianuarie, în acelaşi timp (subiectiv), simţim că viitorul se întinde înaintea noastră nou şi proaspăt, plin de toate posibilităţile lumii şi de toate şansele pe care ni le-am putea dori. Astăzi, de asemenea, prezentul e prezent, aici şi acum. 

În restul timpului, deşi noi ştim - raţional - că trecutul s-a sfârşit pentru totdeauna, că viitorul nu a sosit încă şi că în el se află conţinute toate lumile posibile, că trăim în prezent, totuşi simţim că depindem de tot ce-a fost, trăim în trecut, avem impresia că viitorul va egala trecutul şi că prezentul ne fuge de sub picioare. 

Prin urmare, prima zi este şi cea mai normală zi a anului. Indiferent ce dorinţe ne-am pune fiecare, probabil înaintea lor ar trebui să vină rezoluţia de a păstra starea de spirit a acestui început de-a lungul întregului an şi de a ne păstra sănătatea propriului timp.
There was an error in this gadget