Feb 29, 2012

Bate şi ţi se va deschide

La o dezbatere culturală notez întâmplarea astrală că, în ziua înmormântării lui Vlahuţă - imitatorul în poezie al lui Eminescu, exponent al vechii lirici - la uşa lui Lovinescu bătea un poet, care se recomanda Popescu. Criticul l-a primit la Sburătorul şi l-a încurajat să-şi schimbe numele. Tânărul care avea să devină liderul noii generaţii de poeţi şi-a luat drept pseudonim literar numele bunicului său, Ion Barbu.

La uşa lui Ion Barbu, mulţi ani mai târziu, aveau să bată numeroşi aspiranţi la literatura mare. Între ei, un tânăr pe nume Hristea Nichita Stănescu avea să-şi amintească sfatul pe care l-a primit de la marele poet şi matematician. I-a zis (citez din memorie): "Tinere, se vede că îţi place poezia, că citeşti mult, dar ascultă sfatul meu: lasă-te! N-ai nicio picătură de talent. Dar ştii, niciuna măcar".

Caragiale bate şi el la uşa unui critic, unul Mihalache, care îl elogiase într-o cronică. Intempestiv, clasicul îl întreabă: "Dragă Mihalache, nu ţi se pare că m-ai lăudat cam mult? Că mie nu mi se pare".

Feb 20, 2012

Artificii

Din vreme în vreme, fac gestul frumos de a aduna notiţele care nu au putere de articol într-o singură postare. Cu ocazia acesteia, redau blogul spaţiului virtual public.

  • Dumnezeu a avut noroc cu Bach, îşi nota Cioran. O formulare paradoxală şi justă în acelaşi timp.
  • Succesului îi acordăm o valoare pe care nu ne mai obosim să o chestionăm. Dar succesul nu e o garanţie a valorii. Care este cu adevărat valoarea succesului?
  • Marin Preda îi spune Getei Dimisianu, spre surprinderea ei totală, că urăşte întâlnirile cu studenţii. Ca argument: Sunt atât de tineri! Ce ştiu ei despre cum se degradează o iubire!
  • Tot paradoxală şi justă o formulare a lui Patapievici, relatând despre o nuvelă a sa, în care e descrisă o relaţie imposibilă între un tânăr şi soţia profesorului său: "Totul fusese lipsit de viitor în această poveste".
  • Sensul anagogic al iubirii din "Banchetul" lui Platon: accedem la original prin intermediul copiei.
  • Politica este, zi de zi, domeniul cel mai important şi mai serios. E ca laptele pentru hrana zilnică. Dar la fel de perisabilă! Două zile mai târziu, orice dezbatere e ridicol de neimportantă şi de neserioasă.
  • În Evanghelia după Toma, logionul 42 îndeamnă: "Fiţi trecători!"

Stofă de martir

Vorba lui George Enescu despre capacitatea şi posibilitatea de a reuşi pe tărâmul artei: îţi trebuie stofă de martir. Aşa e în toate domeniile de fapt. Tuturor ne trebuie stofă de martir pentru a reuşi, pentru a ajunge, metaforic vorbind, în centrul oraşului.

Martir înseamnă însă a te ridica şi a porni mai departe pe drumul tău. Şi a face asta încă o dată şi încă o dată şi până la disperare.

Mai sunt şi cei care se pot ridica de jos, dar nu continuă drumul. Se retrag pe margine, la adăpost. Ei nu vor mai fi prea uşor de dărâmat, dar nici de urcat nu vor urca. Un soi de stare pe loc, de dolce far niente, de lâncezeală. Ei sunt în oraş, dar nu au reuşit să ajungă în centru, au rămas undeva, la confort mediu.

Apoi sunt şi cei care nu se mai ridică. Îi găseşti la periferia oraşului. Ei au toţi câte o poveste sfâşietoare: cum au fost abandonaţi, abuzaţi, folosiţi, loviţi, nedreptăţiţi, neajutoraţi şi aşa mai departe. Au justificări. Au poveştile lor. Dar nu au stofă de martir.


Feb 16, 2012

Vise

Ştiinţa spune că, în medie, petrecem 6 ani din viaţă visând. E vorba despre visele de noapte. Visele de ziuă ocupă 8 ore în fiecare zi, adunate minut cu minut. E vorba despre cele conştiente. La modul efectiv, visăm tot timpul.
 
Şi eu cred că nici nu putem altfel. Eminescu spunea că, în ce priveşte filosofarea, aserţiunea că "lume şi viaţă sunt un vis" e la fel de fundamentală precum teorema lui Pitagora în geometrie. Dar el avea în minte un sens evident metaforic, pe când, se pare, el ar putea foarte bine să fie chiar literal.

Nu doar că viaţa e vis, dar nu e posibilă fără vis. Şi chiar dacă nu vorbim decât de visele nopţii, pe lângă aceea că ele eliberează subconştientul de apăsările zilei, ele simbolizează cumva modul în care, în adâncul nopţii, noi găsim mijloacele şi motivele de a ne trezi a doua zi dimineaţă, de a crea ziua cea nouă. Fără vise, am rămâne adormiţi. Am muri.


Feb 10, 2012

Sonetul marilor zăpezi


Troiene mari ca dintr-o boltă spartă
s-au prăvălit nebune în Domneşti,
albind tabloul lumii fără artă
şi-acoperindu-ne ca în poveşti

de parcă Dumnezeu, cu chef de ceartă
a vrut să ne arate-n psalmi cereşti
că poate să ne şteargă de pe hartă
şi să ne lase casa fără veşti


şi să îngroape orizont şi soartă
în hibernări forţate, nefireşti,
o Mare Albă cât o Mare Moartă
cu valuri de zăpadă giganteşti,

deci te invit la schi la mine-n poartă,
dacă mai poţi acum să mă găseşti.

Feb 9, 2012

Noi muncim, nu gândim

"Întreprinderile trebuie să inoveze mai mult, în condițiile în care concurența la nivel mondial devine mai acerbă" - un comuncat de presă al Comisiei Europene, pe care nu-l mai comentez, din motive evidente: noi suntem pe nicăieri.

Bruxelles, 7 februarie 2012. Aproape toate statele membre și-au ameliorat performanțele în domeniul inovării, potrivit Tabloului de bord al Uniunii inovării ediția 2011. Cu toate acestea, creșterea performanțelor în materie de inovare a încetinit, iar UE nu acoperă decalajul persistent în raport cu liderii mondiali în materie de inovare, SUA, Japonia și Coreea de Sud. Pentru EU-27, cel mai mare decalaj rămâne cel pentru inovarea de la nivelul sectorului privat. UE are încă un avans clar față de economiile emergente, China, Brazilia, India, Rusia și Africa de Sud. Cu toate acestea, China își îmbunătățește performanțele în materie de inovare și reduce continuu decalajul. În cadrul UE, Suedia își confirmă poziția din vârful clasamentului general, urmată îndeaproape de Danemarca, Germania și Finlanda (a se vedea întregul clasament mai jos). Activitățile de inovare ale întreprinderilor se disting ca un factor important pentru a obține poziții de frunte la nivelul UE și la nivel internațional.

Feb 7, 2012

The SAFE Strategy

SAFE is not a model on how to build a strategy, but rather a model on the minimum requirements about implementing your actual objectives. I constructed the SAFE model after a practical study on what is preventing organisations in achieving their goals.

When a strategy does not produce results, many use to say that the strategy is good but people don't apply it. I heard millions of excuses like that. My assumption is that a strategy that doesn't work is a bad strategy. So, let's see the characteristics of a bad strategy and then define the SAFE strategy.

There are four main reasons strategies don't work:

1. The employees know nothing about the existence of a strategy. If they know there is a strategy, they don't know what it is about. That is a common problem in large organisations. When they know what the strategy is about, sure enough they don't care.
http://ezinearticles.com/?expert=Mihai_D_Cuza
2. Very often strategies are ambiguous. They lack precision and consistency. Sometimes strategies focus more on what to avoid rather than what to achieve.

3. A strategic document is many times understood as a set of rules or regulations. People feel obliged to stick with it regardless of the bad outcomes.

4. When people know about the strategy, understand it and care about it, most of the times they don't know what to do about it.

Now, let's go with the SAFE Strategy model, which is just the inverse of that matrix of problems. A strategy is SAFE when it is SHARED, ACCURATE, FLEXIBLE and EXECUTABLE.

Shared- Any strategic documents must reach all the people from all the levels of the organisation. The best way to share a strategy is in a large meeting or more smaller meetings to involve everyone. E-mailing the document is not a good idea unless a feed-back is required.

Accurate- Every single objective must be accompanied by its specific indicators. The SMART model is a simple and good way for achieving accuracy. Don't forget nevertheless that SMART does not work on negative goals. Always formulate positive objectives.

Flexible- Strategies are meant to encourage change, not to stop it. You can recognize at a glance a bad strategy when it does not contain alternatives or, in other words, the means of its own improvement and adaptation.

Executable- A strategy that is not split in concrete tasks at all levels of the organisation is a waste of good paper. A strategic document cannot contain specific actions for everyone, but everyone have to develop specific actions from it. Filling in the execution gap is maybe the most difficult and challenging step, but who said strategic management is easy?

Good luck and stay SAFE!
 Mihai Cuza, 2008

Feb 3, 2012

Un top diletantic al cărţilor

Acesta este un top subiectiv al romanelor citite de mine. Dacă aş face un top al cărţilor în general, niciuna dintre cele menţionate mai jos nu s-ar califica, eu fiind un cititor de altfel de cărţi. Între cele preferate s-ar afla poveşti, povestiri, jurnale, poezie, teatru, biografii, istorie, jurnalistică, filozofie, practică, sport, memorialisitcă, ştiinţă, psihologie, jocuri şamd. Nu citesc romane. Poate de aceea îmi e mai uşor cu ele să fac un clasament al preferinţelor, după criteriul plăcerii de a citi. O carte care lasă ceva în suflet, fără să ceară prea mult cititorului.

Aici sunt câteva dintre romanele de care îmi amintesc cu bucurie şi nostalgie, care m-au răpit în lumea lor, care mi-au rămas în minte ca lumi posibile. Fireşte că sunt multe altele care m-au făcut să simt la fel, dar acestea mi-au venit în minte mai întâi. Dacă aş fi fost un  cititor de literatură sau un specialist în domeniu, nu cred că m-aş fi putut încumeta la un astfel de clasament, pentru că ar fi trebuit să-l umplu cu marile romane. În topul meu nu sunt marile romane, sunt cărţi simpatice. 

Am încercat un top 10, nu din proprie iniţiativă, ci fiind solicitat. Nu m-am putut opri însă la 10 romane, am ales 20 şi am adăugat un bonus, pour la bon bouche. Fiecărui roman i-am adăugat descrierea făcută de editorii săi români (cu o excepţie unde am apelat la Wikipedia), texte copiate la care nu am mai adăugat semnele diacritice şi prezint scuze pentru acest fapt fără precedent pe blogul lui Mihai Cuza.

Feb 2, 2012

Preţul corect


Eu nu cred în nicio lege a compensaţiei, de tipul celor care afirmă că răii vor fi răsplătiţi cu rău şi bunii cu bine - în principiu aceasta e ceea ce se numeşte wishful thinking, expresie pe care Google Translate o traduce prin "confundarea dorinţelor cu realitatea". Cred însă că fiecare îşi trăieşte viaţa pe care şi-o permite, că orice om poate avea orice-şi doreşte dacă poate şi e dispus să plătească preţul. În natură.

Şi preţul ăsta... el nu e nimic altceva decât capacitatea emoţională de a rezista la lipsa a ceea ce-ţi doreşti. Complicat spus? Cel care vrea bani trebuie să fie dispus să reziste la lipsa lor. Cei care nu suportă frustrările financiare nu vor avea niciodată mulţi bani. Cei care se îngrijesc de traiul zilnic şi nu ar rezista la presiuni legate de bani, nu vor investi mult, nu vor risca mult, prin urmare nu vor câştiga mult.

Mai departe, vânzătorul trebuie să poată rezista la refuzuri, căci altfel nu ar putea să facă atât de multe oferte care să-i aducă, în total, suma dorită. Cel care îşi doreşte persuasiune, va trebui să îşi permită un procent anume de oameni care nu se lasă convinşi de el. Dacă numărul acestora e limitat, dacă el nu îndură prea multe respingeri, nici numărul celor convinşi nu va urca prea mult.

Tot aşa, pentru cei care rezistă la durere, oboseală sau efort, performanţa sportivă e la îndemână, iar pentru cei ce rezistă la ore şi ore de izolare în studiu, lectură, scris, performanţa culturală e mai uşor de obţinut, pur şi simplu pentru că ei vor fi cei mai dispuşi să plătească preţul pentru forţă, viteză, inteligenţă şi creativitate respectiv. Pentru cei care pot rezista când sunt abandonaţi, preţul iubirii le este mai accesibil.

De aceea, probabil, oamenii excepţionali sunt cei care nu doar îşi permit să plătească preţul pentru ce îşi doresc, ci au chiar o anume înclinaţie de a o face. Sunt oamenii pentru care riscul financiar e o nevoie. Ei sunt cei care fac cele mai mari averi. Sunt cei pentru care efortul fizic e o plăcere: ei sunt marii sportivi. Sunt oamenii  pentru care suferinţa e o voluptate: ei vor dobândi dragostea.

Feb 1, 2012

Carusel

E atât de frumos încât îmi doresc pe loc, în această secundă, să fiu acolo, să mă urc în el, să mă contopesc cu lumea lui de fantasme. E sclipitor, e magic, e uimitor. Şi se învârteşte! E făcut din lumină şi basme.

Nu mă pot sătura, e cea mai splendidă joacă. Vreau şi pe cal, şi în caleaşcă, în toate felurile la infinit...

E ameţitor. Lumea poveştilor zboară în jurul meu şi eu zbor cu toate visele mele în cea mai frumoasă dintre lumile posibile. Totul are sens în acest univers. Oare o să se oprească vreodată? M-ar întrista nespus. Ce bine ar fi să nu se oprească!

De fapt, am început să mă obişnuiesc cu ameţeala care, nu ştiu de ce, parcă nu mai e atât de plăcută ca la început. Luminile îmi obosesc ochii. Mă învârt şi mă învârt şi mă învârt şi mă învârt şi mă învârt şi mă învârt şi... mă în-vârt mă... în...

Strigătele şi zâmbetele de pe margine nu mai sunt distractive. E o rutină obositoare şi agresivă. Simt că îmi pierd echilibrul. Mă ţin mai tare de gâtul căluţului meu. Nu mă mai uit în jur, de teamă să nu mi se facă greaţă.

Mi s-a făcut rău. Mă încăpăţânez să mă ţin tare. Mi s-au albit obrajii, iar chipul mi-a îngheţat. Luminile îmi rănesc ochii, basmele şi-au pierdut sensul, caruselul e o tortură. Vreau să cobor. Acum însă mi-e frică, ne învârtim prea tare, trebuie să mă încordez pentru a rezista.

Coboară, îmi spune căluţul. Te ţii prea strâns şi stai cu ochii închişi. Coboară, ai îmbătrânit. Nu mai e nicio distracţie. Dă-te jos!

Când erai copil era fascinant, nu? Apoi a devenit o teroare. Şi totuşi, nu s-a schimbat nimic. Caruselul se învârte la infinit. Doar că, vezi tu, când erai mic, pe căluţul tău, nu ştiai asta: credeai că mergi undeva!
There was an error in this gadget