Feb 20, 2012

Stofă de martir

Vorba lui George Enescu despre capacitatea şi posibilitatea de a reuşi pe tărâmul artei: îţi trebuie stofă de martir. Aşa e în toate domeniile de fapt. Tuturor ne trebuie stofă de martir pentru a reuşi, pentru a ajunge, metaforic vorbind, în centrul oraşului.

Martir înseamnă însă a te ridica şi a porni mai departe pe drumul tău. Şi a face asta încă o dată şi încă o dată şi până la disperare.

Mai sunt şi cei care se pot ridica de jos, dar nu continuă drumul. Se retrag pe margine, la adăpost. Ei nu vor mai fi prea uşor de dărâmat, dar nici de urcat nu vor urca. Un soi de stare pe loc, de dolce far niente, de lâncezeală. Ei sunt în oraş, dar nu au reuşit să ajungă în centru, au rămas undeva, la confort mediu.

Apoi sunt şi cei care nu se mai ridică. Îi găseşti la periferia oraşului. Ei au toţi câte o poveste sfâşietoare: cum au fost abandonaţi, abuzaţi, folosiţi, loviţi, nedreptăţiţi, neajutoraţi şi aşa mai departe. Au justificări. Au poveştile lor. Dar nu au stofă de martir.


There was an error in this gadget