Mar 12, 2012

Oameni pentru oameni, români pentru români

Din categoria versurilor care nu se găsesc pe Internet şi pe care fac eu micul efort de a le scrie,consemnez astăzi textul lui Adrian Păunescu - nu de mare inspiraţie, dar pentru mare inspiraţie - compus, din câte îmi amintesc, pentru un imn al unei campanii umanitare. Dincolo de context, versurile prezintă o stare de spirit care s-ar potrivi unui imn naţional. Modul nostru de viaţă ar putea fi relansat printr-o astfel de atitudine, zilnică.

Să fim oameni pentru oameni
Mai curaţi, mai calzi, mai buni
Şi să fim mereu aproape
Ca români pentru români.

Acum când pe pământ e-aşa târziu
Şi-atât de-nstrăinat e dreptul pâinii
Noi vă propunem marele pariu:
Români pentru români sunt toţi românii!

S-ar cuveni să ne purtăm ca fraţi,
Căldura mamei să ne toropească
Şi să putem trăi purificaţi
În mila şi-n iubirea creştinească

Dar omenia nu-i moment festiv
În care ne jucăm şi noi de-a hora,
Ci pentru fiecare-i un motiv
De a conta pe grija tuturora

Spre a ieşi din zilnicul război
Al fiecăruia cu fiecare,
Ceva depinde-ntr-adevăr de noi,
Să fim atenţi la ceilalţi când îi doare

Cu toţii trişti de viaţa noastră grea
Să nu ne credem ultimii pe listă,
Că e mereu mai trist altcineva
Şi, decât el, fiinţă şi mai tristă

Ca degetele-n steaua unei mâini,
Ca Pruncul lângă Mamă în icoană,
Să fim mereu români pentru români
Spre-a relansa condiţia umană.



There was an error in this gadget