Mar 9, 2012

Poveste de primăvară

Trebuie să-ți fie greu. Dezvoltarea și confortul nu coabitează. 

Fie că ești o companie mare, un boutique sau ”pe persoană fizică”, momentul în care existența ta este calmă, liniștită, civilizată, fără griji sau frustrări, este momentul în care ai încetat să crești. 

Și asta nu înseamnă stagnare, pentru că nimic în lume nu stă pe loc. ”Crești sau mori” spune biologia. Asta nu înseamnă că în toate zonele vieții trebuie să existe o doză de stress, ci că acolo unde e nevoie de creștere, e nevoie de disconfort.

Dacă nu te urăște nimeni, înseamnă că nu-ți valorifici potențialul. 

A fi proactiv și a veni în întâmpinarea problemelor și a oportunităților înseamnă să-ți asumi riscuri, să te expui, să investești mai mult în unele direcții și mai puțin în altele, să fixezi priorități noi, să îi surprinzi pe unii, să îi intrigi pe alții și să îi superi de-a dreptul pe câțiva. 

Dacă te ferești să superi oameni, nu vei putea lucra la nivelul tău de competență. Dacă nu superi pe nimeni, sigur nu faci ce trebuie. Și nu vei putea face niciodată ce trebuie dacă ți-e teamă că unii nu o să te placă.

Dacă nu ți se spune ”nu!” în mod constant, înseamnă că nu te străduiești suficient. Dacă nu ești contestat îndeajuns, probabil că nu lucrezi îndeajuns. Aceasta ține de o probabilistică simplă a modului în care munca și gândirea unui om sunt recepționate de ceilalți.

Așadar trebuie să fie greu. Totuși, dacă frustrarea e exagerată, dacă te urăsc prea mulți oameni sau cei la care tu ții și dacă ți se spune nu tot timpul, e probabil un semn că ar trebui să ieși din iarnă.

Bucură-te un pic de lumină.
Simte confortul căldurii.
Înconjoară-te de oamenii cu energie pozitivă care știu să mai spună și ”da!”.







There was an error in this gadget