Apr 20, 2012

Răzbunarea iepuraşului

Animăluţele sunt întotdeauna un bun refugiu emoţional atunci când de oameni vrei să iei aşa, o mică distanţă. Mă rog, poate nu chiar întotdeauna, dar orişicât...

25 aprilie: am ajuns la o sută de mii de afişări de pagină.









Apr 17, 2012

Gânduri

  • Talentul şi cunoştinţele sunt în aceeaşi măsură factori de reuşită şi de eşec. Ele măresc in(de)finit şansele de succes ale celor motivaţi să lucreze într-un domeniu, dar totodată îngâmfă, cum spune Apostolul, şi îi demotivează pe cei dăruiţi.
  • După ce un fapt s-a petrecut, memoria noastră are tendinţa să-l facă mai previzibil decât a fost în realitate. Istoria - atât la modul general cât şi la modul personal - pune accent pe aspectele relevante şi le omite pe cele nerelevante din punctul de vedere al deznodământului, chiar dacă la vremea respectivă nu se puteau discerne. Această tendinţă se numeşte determinism insinuant.
  • Există motive tradiţionale creştine care au fost, în timp, distorsionate. Motivul spicului de grâu, de pildă, care apare, mai ales acum, de Sărbători, nu are sensul prosperităţii. El este distorsiunea simbolului salciei, care în contextul Învierii are sensul sacrificiului.
  • În domeniul medical, dar şi în cel militar, s-a constatat de-a lungul timpului că experienţa îndelungată a unui om fără pregătire superioară poate fi mai valoroasă decât multitudinea de cunoştinţe lipsite de experienţă. În plus, îngâmfarea dată de cunoaşterea superioară lucrează de multe ori împotriva bunului simţ. Măsura prin care superiorii sunt obligaţi să asculte opinia inferiorilor în luarea deciziei poartă numele de nivelare a pantei autorităţii.
  • Două şcoli din Antichitate s-au remarcat atât prin rezultate, cât şi prin metode excepţionale. În şcoala filozofico-matematică a lui Pitagora elevii erau obligaţi să tacă în mod desăvârşit pentru cinci ani de zile. Pedeapsa pentru vorbit putea fi chiar şi moartea. În şcola neoplatonică a lui Plotin, conversaţiile erau încurajate până la transformarea lecţiilor în dezbateri vii. Ambele metode funcţionează.
  • Îmbrăcămintea ne influenţează mai mult decât credem, creându-ne o imagine mai întâi în proprii noştri ochi. Astfel, percepându-ne pe noi înşine într-un anume fel, tindem să ne comportăm în consecinţă. Un studiu a arătat diferenţe chiar şi în ce priveşte inteligenţa în funcţie de vestimentaţie.
  • Ştim totul despre creierul uman, în afară de modul în care funcţionează.
  • Un scriitor din preajma Junimii mărturiseşte că societatea se implica activ în vieţile personale ale membrilor săi. Astfel, se pare că Eminescu şi Veronica au fost cumva împiedicaţi să fie împreună pentru profitul literar al "Convorbirilor", în care amândoi poeţii îşi "plângeau" dragostea.
  • Copiii au dorinţe atât de intense încât nerealizarea lor îi face îngrozitor de nefericiţi. Toată lumea lor stă într-o jucărie. Ce se întâmplă însă după ce o au? Dar poate toată nefericirea din lume provine din astfel de dorinţe copilăreşti.
  • Unii cu voce de radio au, din păcate, minte de televiziune. 



Apr 4, 2012

O calitate excepţională

Pe lângă toate abilităţile, talentele, cunoştinţele şi aptitudinile pe care le aveţi acum, dacă v-aţi putea trezi mâine cu o calitate excepţională, care ar fi aceea?

Dacă ar fi să vă treziţi mâine cu o singură aptitudine specială, făcând deci abstracţie de cele prezente, care ar fi aceea?

Bonus: Dacă aţi putea face un anume soi de magie, care ar fi acela?



De pildă...

Cum ar fi să poţi da timpul înapoi? Dar înainte?
Cum ar fi să ai talentul celui mai mare actor?
Cum ar fi să poţi să schimbi ce simţi, la comandă?
Cum ar fi să poţi rezista la o alergare de 100 de kilometri?
Cum ar fi să poţi vedea la distanţă (orice, oriunde, pe oricine)?
Cum ar fi să te refaci complet după o singură oră de somn?
Cum ar fi să poţi vindeca orice afecţiune?
Dar să poţi omorî pe cineva cu puterea minţii?
Cum ar fi să nu te îngraşi oricâtă îngheţată şi pizza ai mânca?
Cum ar fi să poţi uita orice, la comandă?

Apr 3, 2012

Nişte poezii mai de demult

Aşa cum s-a mai întâmplat de câteva ori, am dat peste versuri scrise în perioada în care scriam versuri. Numai că acum nu mai am nervi să stau să le transcriu. Le citesc, dacă vă plac, bine.

 


Put SWOT into Practice

I have learned from my good professors that SWOT analysis is useful. Not too many reasons needed to prove that.

It looks useful, indeed. What I found in practice was that nobody misses to make a SWOT and nobody actually uses it. Why?

In practice, I have never seen a project where SWOT was referenced in any way during the argumentation or the rationale. But! its only purpose seems to be ornamental.

People make it because and only because it looks good.

I believe though that this classic strategic tool deserves a little more attention from professionals.

Now think of chess, the strategic game par excellence. When two chess masters are confronting the tactics are supposed to be known by each.

The whole game depends on the strategy, and all the strategy a chess player needs to know is in the SWOT. In every position there are strong and weak fields which reveal opportunities and threats.

Most of the projects are not so complicated as a chess game so the question is if the SWOT is so essential for a chess master, why project managers do not really use it?

The difference is that, while projects make use of the SWOT only in scoping and planning phases, the chess master NEVER MAKES A MOVE without analyzing the position from the perspectives of strengths, weaknesses, opportunities and threats.

The lesson is simple yet valuable. Practically, the SWOT analysis can prove itself to be far more efficient in the developing phases of projects.

When a project starts, it gives no more than some indications on planning. But down the running project, when things get messy so often, SWOT can give real hints for action.

Article Source: http://EzineArticles.com/?expert=Mihai_D_Cuza

Article Source: http://EzineArticles.com/1065331
There was an error in this gadget